Ani la rīnd, unul sau celălalt, ori amīndoi īmpreună, am crezut de nenumărate ori fie că despre spațiul orașelor noastre postcomuniste nu mai e nimic de spus, fie că nu s-a spus īncă nimic cu sens. Am īmpărtășit speranța că, măcar după schimbările din administrațiile locale, vocea competentă sau doar preocupată a unor actori ai scenei publice s-ar putea face auzită atunci cīnd vine vorba de intervenții și proiecte pe termen lung vizīnd felul īn care arată spațiile vieții noastre de zi cu zi. Apoi deziluzia abruptă: spațiul public este cel mult un spațiu de consum pentru utilizatorii lui cotidieni, nicidecum un interval care se īntocmește și se negociază prin dialog, prin dezbateri, prin rețecții. El este terenul de īncercări al cohortelor de experți, suportul material al unei nesfīrșite campanii publicitare la monumentele efemere ale pieței, materialul de propagandă electorală al administrațiilor fanteziste, mīnate īn luptă de oportunisme politice ori de interese private. Cu toate acestea, spațiul public nu īncetează să fie o bătălie a tuturor; el nu este opera de artă a cītorva, nici măcar edificiul unei majorități, oricīt de legitime, ci este rezultatul mereu provizoriu, niciodată de īncheiat, al participării tuturor, mai ales al celor care nu iau parte la decizii, al celor-fără-de-parte, neinvestiți cu nicio autoritate, cu nici un titlu altul decīt acela al simplei și nesfīrșit de diversei lor participări la treburile cetății, prin miile lor maniere de a vedea, de a merge, de a construi, de a povesti
AUGUSTIN IOAN (n. 1965) este arhitect practicant și profesor de teoria arhitecturii la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București. Studii postuniversitare la Oxford University (UK) și Cincinnati, OH (SUA). Doctorate īn arhitectură (1998) și filosofie (2002). Licențiat Honoris Causa īn teologie (CTOS, Etna, CA, 2007). Cărți publicate īn Romānia (cea mai recentă, Modern Architecture and the Totalitarian Project, a apărut la Editura Institutului Cultural Romān īn 2009), SUA (Sacred Space, 2003), Ungaria (Place and Placelessness: Reinventing Post-Totalitarian Environments, 2002) și, īn pregătire pentru 2010, īn Germania.
CIPRIAN MIHALI (n. 1967) predă filosofia secolului XX și este titular al cursurilor de postmodernism, filosofie și arhitectură și filosofia vieții la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Este autor al unor lucrări despre sensurile filosofice ale cotidianității: Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului (Pitești, Paralela 45, 2001); Anarhia sensului. O fenomenologie a timpului cotidian (Cluj, Idea Design & Print, 2001); Inventarea spațiului. Arhitecturi ale experienței cotidiene (București, Paideia, 2001) și coordonator al unor volume colective consacrate spațiului public: Altfel de spații. Eseuri de heterotopologie (București, Paideia, 2001); Artă, tehnologie și spațiu public (București, Paideia, 2004). De asemenea, a tradus īn limba romānă lucrări ale unor filosofi francezi contemporani, pre-cum Georges Bataille, Jean Baudrillard, Jacques Derrida, Michel Foucault, Jean-Luc Nancy etc. Īntre 2001 și 2006 a fost redactor al revistei IDEA artă + societate; īn prezent, coordonează, īmpreună cu Ovidiu fiichindeleanu, colecția Panopticon a Editurii Idea.
