“Filosofia fotografiei este necesara pentru a ridica praxisul fotografic la constiinta si aceasta din nou, pentru ca acest praxis apare in general ca un model pentru libertate in context post–industrial. Filosofia fotografiei are sa descopere ca libertatea umana nu are nici un loc in domeniul aparatelor automate, programate si programatoare, pentru a arata in incheiere cum este totusi posibil sa se deschida un spatiu pentru libertate. Filosofia fotografiei are ca sarcina sa mediteze asupra acestei posibilitati a libertatii – si cu aceasta asupra faptului de a da sens – intr-o lume dominata de aparate; sa mediteze cum ii este posibil omului, impotriva a tot si a toate, sa dea un sens vietii sale in fata intimplatoarei necesitati a mortii. O atare filosofie este necesara pentru ca ea este singura forma de revolutie care ne mai este deschisa.”

Vilém Flusser

Vilém Flusser (1920–1991) s-a nascut la Praga. In 1939 si-a inceput studiile universitare la facultatea de filosofie din acelasi oras. Primele sale lucrari au fost in domeniul filosofiei limbajului. A fost profesor la Facultatea de Stiinte Umane si ale Comunicarii din Sao Paolo unde a emigrat in anii ´40. Printre lucrarile sale principale se numara: Lingua e Realidade (1963), A história do diabo (1965), Da religiosidade (1967), La force du quotidien (1972), Le monde codifié (1972), Natural:mente (1979), Pósthistoria (1982).