Plecînd de la concluziile cursului din 1976, cursul din 1978 îsi propune sa prelungeasca si sa aprofundeze aceasta deplasare teoretica. Dupa stu-diul disciplinei corpurilor, cel al reglarii populatiilor: astfel se deschide un nou ciclu, care îl va conduce pe Foucault, cîtiva ani mai tîrziu, spre orizonturi pe care auditorii sai, atunci, nu puteau sa le banu-iasca. Titlul cursului, Securitate, Teritoriu, Populatie, descrie foarte exact problema pusa. Este vorba de a cu-noas-te, într-adevar, în ce consta aceasta noua tehnologie de putere aparuta în secolul al XVIII-lea, care are ca obiect popu-la-tia si “vizeaza, [...] prin echilibrul global, ceva ca o homeostazie: securita-tea an--samblului fata de primejdiile sale interne”. Tehnologie de securitate pe care Foucault o opune mecanismelor prin care suveranul, pîna în epoca clasi-ca, se straduia sa asigure siguranta teritoriului sau. “Teritoriu” si “po-pulatie” functioneaza astfel ca polii antitetici între care se va desfasura cer-ceta-rea. Cum s-a trecut de la suveranitatea asupra teritoriului la reglarea populatiilor? Care sînt efectele acestei mutatii pe planul practicilor guvernamentale? Ce noua rationalitate le conduce de acum înainte? Miza cursu-lui, de acum, este clar definita: prin intermediul istoriei tehnologiilor de securitate, sa încerce sa “repereze daca se poate [...] vorbi de o societate de securitate”. Miza atît politica cît si istorica, pentru ca priveste diagnosti-cul pre-zen-tului: “Se poate spune ca în societatile noastre economia genera-la de putere este pe cale de a de-veni de ordinul securitatii?”

Michel Senellart