|
Miscarea discursului filosofic face aproape o figura coregrafica: filosofia se scoate din cimpul discursurilor stiintifice prin proprie miscare discursiva si este parca aspirata de miscarea de retragere a literaturii din teritoriile sensului spre cele ale jocului de limbaj. In acest caz, chiar pragmatica discursului filosofic este cea care, ca initiere negativa si ca deconstructie, situeaza in zona literara a culturii discursul filosofic. Eroziunea functiei sale pozitiv initiatice, retragerea rolului sau de cunoastere si comutarea travaliului discursiv de la comunicare la semnificare favorizeaza etalarea mesajului ca obiect de limbaj si reliefeaza functiile sale poetice. Intrucit trimite tot mai putin la ceva din afara sa, multumindu-se sa opereze deconstructiv in textul sau, discursul filosofic atrage mai mult privirea asupra sa ca asupra unui obiect poetic. Intrucit nu mai initiaza pozitiv, oferind o cunoastere de felul unei “imagini asupra lumii”, ci negativ, intr-o activitate deconstructiva, discursul filosofic se etaleaza pe sine ca un joc semnificant.
Aurel Codoban
Aurel Codoban (n. 1948) este profesor la Catedra de Filosofie Sistematica, Facultatea de istorie si filosofie, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, unde sustine actualmente cursurile de Teoria semnelor si interpretari; Comunicare de gen, Corp si comunicare, Comunicarea in modernitatea tirzie. Domeniile cercetarilor sale implica semiologia, hermeneutica, postmodernismul si globalizarea, filosofia religiilor (modele ontologice religioase si filosofice, raul si gnoza postmoderna), hermeneutica relatiilor interpersonale (dorinta, alteritate si iubire), teoria critica a comunicarii. Este doctor in filosofie din 1984, cu o teza despre Structuralismul francez si problemele culturii. A publicat Repere si Prefigurari, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, (Premiul National SLAST pentru Eseu, 1983); Structura semiologica a structuralismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984; Filosofia ca gen literar, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992; Introducere in filosofie, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1995, 1996; Sacru si ontofanie, Ed. Polirom, Iasi, 1998 (Premiul Academiei Romane, 2000); Teoria semnelor si interpretarii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001 (Premiul pentru cartea de filosofie a anului a Fundatiei Culturale Dacia); Amurgul iubirii, Idea, Cluj-Napoca, 2003, editia a II-a, 2004 (Premiul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, 2005), a coordonat si prefatat diverse volume, a publicat studii si eseuri in reviste de cultura din tara si strainatate. A primit premiul “Journal for the Study of Religions and Ideologies” pe anul 2002 (pentru preocuparile privind Filosofia Comunicarii).Este, intre altele, director academic SACRI (Societatea Academica de Cercetare a Religiilor si Ideologiilor) si vicepresedinte al ASORSS (Asociatia Romana de Studii Semiotice), afiliata la IASS-AIS (Asociatia Internationala a Semioticienilor).
|
