Numărul #14, 2003
Insert

Mircea Cantor: Super Star
Dan Perjovschi

Ce vrea Mircea Cantor să spună publicîndu-și revista pe care-a făcut-o într-un exemplar cînd avea 12 ani?

Am uitat să-l întreb cînd ne-am văzut ultima dată la Essen (el venea de la Paris și mergea la Berlin și-am avut alte chestii de povestit despre chi­britul cu două capete și pop over the Crișul Repede).

Deci ce vrea Mircea Cantor să zică?

a)         că desena cowboy cînd românii se pregăteau de revoluție?

b)         că desena cowboy cînd românii îi așteptau pe americani și acum pu­bli­că cowboyii ăia cînd românii se uită urît că americanii-s la Mamaia?

c)         că ziarele scrieți singur titlul de la „a“ la „f“ n-au apărut out of the blue?

d)         că nici Version-ul?

e)         că e pe fază și pe trend să speculeze un eveniment personal în­tr-unul public?

f)          că așa îi place lui să întoarcă lucrurile pe dos, adică în loc să se dea mare cu Lambert și cu Veneția se dă mic (12 ani) cu Oradea?

g)         că Super Star seamănă cu Super us? (dar care-or fi indienii și care cowboyii?)

h)         că o injecție de naivitate-sinceritate e binevenită dacă lucrurile merg mult prea ultraconceptual?

i)          că avea atunci informații din afară și viețuia cel puțin cu mintea tot acolo?

j)          că acum viețuiește în afară și e cu mintea tot acolo?

k)         că vrea să facă multiplu din unu?

l)          mă (ne) oftică că-i merge mintea?

m)        că se poate reciti pe sine pentru că a păstrat tot ce-a făcut?

n)         că este precum revista self made?

o)         că nu vrea nimic din toate astea (a-n) și o face numai pentru că i se pare cool?

Habar n-am. O singură întrebare mă obsedează: De ce cuvintele în­cru­cișate sînt gata rezolvate?