Numărul #19, 2004
Insert

Romania
Dan Perjovschi

Fără ROMÂNIA

Mi-am tatuat ROMANIA pe umăr în 1993 în cadrul Primului Festival Internațional de Performance Zona Europa de Est Timișoara. Procedeul a costat o bere pe care am băut-o cu tînărul rocker care m-a tatuat artizanal cu patru ace și-o călimară de cerneală. Operația a durat vreo 20 de minute și a fost pentru public extrem de plictisitoare. Ani buni după aceea am fost întrebat dacă tatuarea a fost reală. Timp de 10 ani am arătat această lucrare de multe ori ca pe o sculptură intimă și semisecretă.

În 2002 am fost invitat să particip la a 4-a ediție a festivalului Zona de Est. Participarea mea a fost o promisune scrisă că atunci cînd găsesc mijloace financiare o să-mi scot tatuajul. Promisiunea era adresată curatorului Ileana Pintilie și implicit publicului timișorean.

Spre surpriza mea și în contra tradiției românești, m-am ținut de cuvînt.

În 2003, cu ocazia expoziției In der Schluchten des Balkans (curator René Block), adică la 10 ani de la facere, am hotărît să scot tatuajul. Tot ca o performanță. Procedeul a costat vreo 2000 de euro cu tot cu trei voiaje la Kassel și a durat vreo 3 luni, că musai trebuia să las cîteva săptămîni între tratamentele cu laser să se vindece pielea. Tehnica este extrem de sofisticată și aparatura incredibil de scumpă. Fiecare punct de cerneală este bombardat cu laser și spart în mii de fragmente. Pe urmă niște molecule deștepte cară fragmentele pe ici, pe colo, peste tot prin piele. Cică o mare parte la subsuoară.

Cu alte cuvinte, ROMANIA n-a dispărut de pe corpul meu, ci doar s-a dispersat în așa fel încît nu se mai vede.

Recunoștința mea se îndreaptă către:

leana Pintilie (curatorul Festivalului Zona), Sorin Vreme (care mi-a găsit omul cu pricina la acea oră, studentul Aurelian Scorobete – mersi, bătrîne! a fost un tatuaj meseriaș) pentru facere și lui Marius Babias, René Block, dr. Michael Krakovwski, Birgit Eusterschulte (care a găsit doctorul și a așteptat cu mine în sala de așteptare la prima sesiune laser) pentru desfacere.

De asemenea, sînt recunoscător lui Kristine Stiles pentru atenția constantă arătată acestei lucrări și în general carierei mele, revistei Idea că publică chestia asta și Liei Perjovschi, care m-a susținut în permanență, chiar și atunci cînd nici eu nu mai credeam că se poate.