Numărul #25, 2006
Insert

Steag de oameni
Andrea Faciu

Da, steag de oameni, steag uman. Cînd am văzut-o, imediat mi-a fost clar ce se va întîmpla cu această fotografie găsită în albumul familiei. Și în simplele expresii introduse în această imagine am condensat ceea ce am putut citi pe fețele tinerilor bărbați: tot ceea ce are de a face cu mo­mentul prezent, cu trecerea peste obstacole, cu victoria, cu mîndria, cu bucuria, solidaritatea, prietenia, curajul, eliberarea de grijile de zi cu zi… Și, bineînțeles, cu o bună doză ori de ușurătate, ori de necunoaștere despre ce va aduce ziua de mîine. Și, încă și mai mult, cu tot ceea ce un tînăr ar putea gîndi, și-ar dori, ar visa, pentru ce ar merita să lupte. În care lupta cu impredictibilul ar fi singura constantă… Frumusețea acestei imagini este surprinzătoare pentru o epocă lipsită de frumusețe… De fapt, toate aceste aceste imagini, fără a ține cont de adevăratul lor context, de momentul și motivul fotografierii, au în comun un fel de infinit, care se poate totuși transforma și în inversul lui, și deci speria… (Bine­înțeles că există și o drăguțăistorioară în care, pe la mijlocul anilor ’70, cei cinci prieteni de tinerețe părăsesc orașul și chiulesc de la școală pentru a cutreiera munții etc., etc…)

Este important să ne simțim atrași de ceva sau, dimpotrivă, să ne repugne. În acest fel se naște un dialog intern, care, găsindu-și ventilul adecvat, poate părăsi zona nedefinitului pentru a se exprima în sfîrșit.