Numărul #29, 2008
Galerie

Attempts to Apply Pareto Principle
Anetta Mona Chișa & Lucia Tkačová

Anetta Mona Chișa (născută în 1975, în România) și Lucia Tkačová (născută în 1977, în Slovacia) activează la Praga și Bratislava, lucrînd împreu­nă la proiecte în colaborare din 2000. Opera lor, după cum remarcă ele într-una dintre listele prezentate în acest insert, a fost definită în multe fe­­luri, de la feministă, postfeministă sau feminină la provocatoare, politică sau subversivă. Abordarea subiectelor cu care lucrează e însoțită întotdeauna de reflecție și autoconștientizare, ceea ce face ca opera lor să se sustragă unor astfel de definiții sau clasificări facile. De fapt, ele de­con­s­tru­iesc adesea criteriile ce fac definibilă o operă în anumite cadre și pretenții rigide. Astfel, ierarhiile, acceptate implicit și tacit, dintre artiștii, curatorii, galeriștii din lumea artei sau, la un nivel mai general, dintre femei, lideri politici (bărbați) sau estici vs. vestici sînt demascate ca avînd un caracter con­vențional. Ironia – uneori mușcătoare, alteori amară – e firul roșu care le străbate proiectele, la fel ca și simplitatea mijloacelor, franchețea și universalitatea mesajului.

Attempts to Apply Pareto Principle [Încercări de a aplica principiul lui Pareto] (2007) pornește de la așa-numitul principiu al lui Pareto, potrivit căruia 80% dintre efecte sînt produse de 20% dintre cauze. Principiul a fost inventat ca atare în 1937 de către Joseph M. Juran, care a generalizat și a apli­cat în domeniul managementului afacerilor o observație făcută de către economistul italian Vilfredo Pareto la începutul secolului al douăzeci­lea, acesta observînd că în Italia acelor vremuri 80% din resurse erau deținute de 20% din populație. Ceea ce la început a fost un diagnostic ne­știin­țific aplicat distribuției inegale a bogăției în societate a devenit regula celor puțini și vitali și a celor mulți și utili, care a fost transformată într-o unealtă în slujba îmbunătățirii practicilor de management. Anetta Mona Chișa și Lucia Tkačová duc acest principiu dincolo de relevanța sa economi­că restrînsă și îl aplică la viața de zi cu zi, la practica și colaborarea lor artistică. Ele folosesc această formulă pseudomatematică în transpunerea modelelor lor comportamentale sau de gîndire, precum și a imaginii lor așa cum o văd reflectată de ceilalți. În locul unor tabele sofisticate și al unor diagrame statistice, ele își expun afirmațiile sub forma unor liste scrise de mînă, pe care le-au mai folosit și în cadrul altor proiecte, păstrînd astfel deci caracterul direct al mesajului și impresia unei povești foarte personale pe care povestirile lor o evocă. Artistele folosesc principiul 80–20 pen­tru o autoscrutare ironică, însă, în cadrul procesului de analiză a diferitelor aspecte cu privire la care principiul poate fi aplicat, regula însăși e de fapt subminată, détourné [deturnată]. Principiul Pareto, avînd deja un trecut ambiguu, devine un etalon frivol pentru cotidienele – mai adesea uti­le decît vitale – interogații. (R. V., traducere de Alex Moldovan)