Numărul #30-31, 2008
Galerie 2

Archaeopteryx Lithographica
Simon Starling

Acest insert pentru revista Idea artă + societate vizează un moment cînd, în secolul al nouăsprezecelea, evoluția tiparului ofset a avut un impact direct asupra modului în care înțelegem aspectele fundamentale ale evoluției în natură. Archaeopteryx Lithographica, o serie de șase reproduceri litografice color editate la Copenhagen Editions, în Danemarca, în decembrie 2008, își ia numele de la una din cele mai importante descoperiri de fosile din lume.

Descoperirea unei vechi pene fosilizate la Solnhofen, în Germania, a fost urmarea directă a activităților de exploatare rezultate din inventarea și succesul rapid al tipăriturii litografice. Litografia a fost inventată în 1796 de către – cine s-ar fi gândit – un actor și un dramaturg născut în Aus­tria, Johann Alois Senefelder (1771–1834). Senefelder ajunsese datornic din pricina problemelor avute cu tipărirea celei de-a doua piese a sa, Mathilde von Altenstein, și ca atare n-a reușit să mai publice nicio altă lucrare. El a început să experimenteze o nouă tehnică de gravare folosind o cerneală grasă rezistentă la acid pe o bucată de calcar din Solnhofen – proces care s-a transformat în prima imprimare planografică. Inițial cu­noscută ca „imprimarea pe piatră“, litografia a fost patentată în 1818, iar în 1819 Senefelder a publicat Un curs complet de litografie care a continuat să se tipărească pînă la începutul secolului al douăzecilea.

Pana fosilizată reprezentată de Archaeopteryx Lithographica a fost descoperită de către Herman von Meyer în 1861, la numai doi ani de la publi­carea de către Charles Darwin a Originii speciilor prin selecție naturală, iar descoperirea a dat o greutate substanțială tezei lui Darwin. Această pa­nă aparent nesemnificativă aparținuse, cu aproximativ 150 de milioane de ani înainte de-a fi descoperită, unei păsări primitive înrudite vag cu dinozaurii, Urvöge. Pasărea, al cărei întreg schelet a fost găsit, a fost numită ulterior Archaeopteryx Lithographica grație faptului că a fost descoperi­tă în același calcar moale, neted și fin din jurasic care era exploatat în sudul Germaniei în scopul producerii de pietre destinate imprimării litogra­fice. În timpul jurasicului tîrziu, această zonă, situată acum în Bavaria, era un arhipelag aflat la marginea Mării Tetis și care cuprindea lagune sărate, condiții perfecte pentru crearea unor fosile excepționale și a unor pietre litografice.

Cînd von Meyer și-a publicat descoperirile într-un articol din 1861, textul era ilustrat în mod adecvat cu o reproducere litografică a penei copiate după fosila de la Solnhofen. Această litografie și o imagine fotografică a fosilei, datînd din secolul al nouăsprezecelea, produsă de Muzeul Hum­boldt (în cele din urmă, casa ei), au devenit sursa celor cinci litografii Archaeopteryx Lithographica care retrimit imaginile la originea lor – înapoi pe o placă de calcar veche de 150 de milioane de ani. (Simon Starling, traducere de Alex Moldovan)