Numărul #33-34, 2009
Arhivă

Ce sîntem înainte de a fi naturalizaţi?
Un jurnal de activitate nonliniară din Seria Naturalizări (2002 – prezent)
Pedro Lasch

Naturalizărie o lucrare continuă, bazată pe producţia și distribuţia unui set de măști, utilizate în situaţii sociale aparte. Măștile sînt oglinzi rectangulare cu fante în zonele ochilor și gurii, susţinute de o bandă de elastic ce permite utilizatorilor să se miște liber în timp ce le poartă. Putem considera aceste oglinzi ca pagini ale unei cărţi, dispersate în spaţiu și timp, frînte și reconfigurate de experienţa socială și prin experiment.

Percepţia iniţială creată de măști e una de confuzie spaţială și psihologică. Subiectul e inversat dacă masca e purtată de o singură persoană. Dacă mai multe persoane le poartă și se privesc unele pe altele, feţele lor dispar și se transformă într-o serie infinită de reflexii ale altor oglinzi, feţe, medii și obiecte. Peisaj și subiect sînt unu și multiplu. Subiecţii sînt inseparabili unul de altul, iar corpurile lor sînt dezmembrate de suprafeţele rectangulare ce încep și se sfîrșesc în priviri reflectate. Lumina se frînge și parcurge aceste suprafeţe cu viteză și variaţii imprevizibile. Spaţiul și mișcarea devin neconcordante.

Masca ne forţează să ne adaptăm la o nouă realitate materială, una care neagă ceea ce a devenit „natu­ral“. Substitui­rea indicatorului facial al individualităţii cu un semn al schimbării constante și al reflexiei conduce la ratura­rea (șterge­rea) unui anumit tip de subiectivitate, pentru a formula în schimb o nouă serie de condiţii sociale. Poziţia ierarhică a ob­servatorului, fotografului și intervievatorului e întoarsă asupra ei înseși. Spaţiul din spatele camerei devine vizibil. Un grup de dansatori cu mască pot să danseze fie pentru propria satisfacţie, fie pentru reflectarea audienţei. Echilibrul cotidian între acţiuni introvertite și acţiuni extrovertite devine un ritm vizual tangibil. Masca e noua scenă, încadrată de teatrul cotidianului. Des­chiderea temporară a acestor construcţii spaţiale în care spectatorii și autorii sînt liberi să își schimbe locul între ei ar putea să reflecte, de asemenea, valoarea eforturilor colective și falsitatea ontologiei. Mai mult, desfășurarea și titlul seriei Naturalizăriinvită la punerea constantă sub semnul întrebării a „naturalului“ și a acelor instituţii – religioase, mitologi­ce sau guvernamentale – care susţin că ar ști ce este „natural“ și, mai mult, sînt gata să emită propriile ștampile de „natu­ralizare“.

Fotografiile reproduse aici provin dintr-o arhivă în continuă acumulare, ce conţine sute de imagini luate în timpul zecilor de ateliere și activităţi sociale pe care le susţin în fiecare an în colaborare cu organizaţii și indivizi de diferite vîrste și pro­venienţe. Aceste activităţi pot fi lungi sau scurte, însă includ întotdeauna măștile și o discuţie de grup despre experienţa folosirii lor, precum și alte subiecte pe care grupul le consideră relevante sau interesante. Atelierele și discuţiile au avut loc în mai mult de zece ţări și într-o largă varietate de contexte: pe stradă, în timpul unor proteste ale imigranţilor, în baruri și cantine, centre comunitare, săli de conferinţe și seminarii, parcuri publice, petreceri private, muzee și galerii, sesiuni de terapie, întîlniri profesionale etc. Aceste imagini, împreună cu alte elemente ale arhivei – texte, comunicate și alte materiale create în timp –, constituie Jurnalul de activitate nonliniară. Toate materialele selectate sînt parte a acestui „jurnal“. Nicio fotografie nu a fost publicată înainte, chiar dacă unele datează din 2002. Grupajul de fotografii propus aici constituie o arhivă vizuală și socială, o structură discursivă nonliniară și rebelă. Sub fiecare grupaj se află scurte legende ce oferă informaţii despre natura, data și localizarea fiecărei acţiuni colective. Fiecare pagină include, de asemenea, cîte o maximă dintr-o serie de scrieri despre „mascare“ și conceptul de „natural“, începute în 2002.

Toate fotografiile sînt realizate de artist sau de Esther Gabara, dacă nu e precizată o altă sursă.

Traducere de Ovidiu Ţichindeleanu

Masca noastră denunță invizibilitatea noastră.

19 decembrie 2002. Jackson Heights, New York, SUA. Artistul Ricardo Dominguez într-o înscenare a poveștii lui Subcomandante Marcos Cartea oglin­zilor pentru studenți și membri ai comunității, cu ocazia primei expoziții și a primului eveniment public ale ediției New York a programului experimental Artă, povestire și cele cinci simțuri, fondat și condus de Pedro Lasch, cu Asociación Tepeyac din New York și Mexicanos Unidos din Queens, NY.

Criminalii cei mai mari din lume nu poartă măști.

5 mai 2006. New York, SUA. Imagini din Dansuri și teatre ale vieții cotidiene, atelier pentru adunarea anuală a profesorilor de arte de liceu din New York. În imagine apar profesori care reconstituie Execuția lui Maximiliano, dintr-o piesă cu același titlu expusă la Muzeul de Artă din Queens, NY, pentru expoziția lui Lasch, Rutine deschise. Vizitatorii muzeului au putut crea acest tablou vivant pe întreaga durată de patru luni a show-ului.

Masca șterge diviziunea dintre portret și peisaj.

15 decembrie, 2009. Port-au-Prince, Haiti. Ateliere și conversații cu artiști și vecini din comunitatea de faimă mondială Grand Rue. În sens orar, din colțul de stînga-sus, artiștii din Grand Rue: Louko*, Cheby, Celeur și Jerry (folosind aici numele lor de artiști).

* În mod tragic, Louko a fost ucis în cutremurul din ianuarie 2010, la cîteva săptămîni după luarea acestui cadru.

Ne jucăm cu masca și descoperim spații noi, ce fuseseră înainte închise de istoria fețelor noastre.

4 decembrie 2007. Durham, NC, SUA. Studenți de la cursul Kristinei Stiles Introducere în cultura vizuală. Studenții experimentează cu măștile la Mu­zeul de Artă Nasher al Universității Duke în timpul unei conferințe-atelier a lui Pedro Lasch intitulate Sărăcia vizualului.

Sinele ontologic e imposibil în logica măștii.

21 martie 2007. Durham, NC, SUA. Studenți ai programului El Centro Hispano în timpul atelierului (De ce) Sîntem Latinos/Latinas?

Atențiune: Masca poate reflecta fața urîtă a puterii.

17 iunie 2009. Durham, NC, SUA. Coregraful Mark Dendy și dansatorii săi, în colaborare cu Pedro Lasch, Poți să reformulezi sub forma unei între­bări?, pus în scenă în timpul Festivalului American de Dans din 2009 de la Durham, Centrul de Arte Performative.

Cadrul feței nu permite narațiuni liniare.

15 februarie 2008. Carrboro, NC, SUA. Cadre dintr-un video produs în urma unei serii de zece ateliere săptămînale cu grupul artistic bilingv „Los Artistas“ al șco­lii publice, la Centrul pentru Arte Carrboro. Colaborare prezentată în expoziția lui Pedro Lasch, El Sur Comes South.

Masca distribuie puterea între cei care o folosesc.

2 mai 2003. Queens, New York, SUA. Elevi în lucrarea originală de balet science-fiction Dansul oglinzilor [La Danza de los Espejos]. Lucrare produsă pentru a doua expoziție și al doilea eveniment public din programul experimental Artă, povestire și cele cinci simțuri.

Masca e intrarea noastră în ființa colectivă.

26 iunie 2006. Seul, Coreea de Sud. Participanții folosesc măști în timpul conferinței și atelierului susținute la INSA Art Space. Intitulat Între Noi: Fețe și granițe, evenimentul a fost parte dintr-o serie de întîlniri cu Pedro Lasch în Coreea de Sud, în pregătirea lucrării colaborative Beaver 16 Între noi, produsă în același an la Bienala Gwangju: Ultimul capitol_Pe urme: Recartografiind orașele globale.

Camera, se spune, e o oglindă dotată cu memorie. Masca încorporează în mod inevitabil aparatul și agentul acestei memorii.

6 august 2007. Greensboro, NC, SUA. Atelier la Elsewhere, un muzeu viu și un spațiu experimental situat într-un fost magazin de mîna a doua, în care obiec­tele sînt rearanjate de echipe de artiști rezidenți, curatori și scriitori. În imagine apar George Scheer, Stephanie Sherman, Cameron Ayres și partici­panți la programul de rezidență Elsewhere 2007, precum și Walter Benjamin, care se uită în jos, în imaginea din stînga-sus, deasupra rafturilor de cărți.

Dacă ochii după buze și buzele după ochi… de ce nu limbile după urechi și urechile după nasuri?

20 septembrie 2008. Cary, SUA. Atelier la Fundația Lucy Daniels, în colaborare cu Fundația Psihanalitică din Carolina de Nord, în cadrul Programului de schimb internațional, avîndu-l ca invitat special pe dr. Alejandro Salamonovitz (Mexic). Măștile au fost folosite în paralel cu o explorare colectivă a psihanalizei lacaniene și a aplicației sale sociale inovatoare a dr. Salamonovitz în Cuernavaca, Mexic.

Fiecare mască e o pagină cu scriere continuă, schimbată mereu de ceea ce captează din jur, mereu nouă prin ceea ce filtrează pentru privirea cititorilor săi disimulați.

15 decembrie 2009. Port-au-Prince, Haiti. Atelier despre arta conceptuală, Frantz Fanon, schimburi Sud-Sud, și a face ceva din nimic. Participanții includ studenți și angajați ai organizației nonprofit APROSIFA, precum și artiștii Rose-Anne „Lodi“ Auguste (Haiti) și Seitu Jones (SUA).

Cum să desenezi portretul Stăpînului Oglinzilor?

21 februarie 2007. Durham, SUA. Atelier pentru sociologul Michaeline Crichlow și studenții seminarului său la Universitatea Duke, „Măști, masca­rade și cultură populară în Americi“. Cursul urmărea demascarea și reinterpretarea jocurilor mascate sau a ritualurilor prin examinarea stilurilor și descoperirea sensurilor acestora în cadrul anumitor sărbători calendaristice precum Carnavalul și în afara sa.

Paginile acestei cărți a oglinzilor sînt împrăștiate în spațiu și timp social. Capitolele cărții pot fi reunite doar prin utilizare colectivă, amintire și imaginație.

14 aprilie 2007. Raleigh, SUA. Atelier și conferință pentru primul Summit al Artelor și Culturii Latine din Carolina de Nord. Participanții au venit de pe toată întinderea statului și au inclus artiști, muzicieni, producători culturali, profesori, studenți, activiști, jurnaliști și decidenți politici. Carolina de Nord este, în ultimele două decenii, statul din SUA cu cea mai mare imigrație provenind din America Latină.

Purtate liber, măștile pot fi instrumente filosofice și arme emancipatoare. Mascarea impusă e un marcaj psihologic violent al structu­rilor de putere pe corpul individual și social.

12 februarie 2003. Queens, New York, SUA. Repetiții de dans și atelier video despre media și medieri pentru ediția New York a programului Artă, povestire și cele cinci simțuri, fondat și condus de Pedro Lasch, cu Asociación Tepeyac din New York și Mexicanos Unidos din Queens, NY. Peste șai­zeci de studenți au primit cîte o mască pentru activități experimentale regizate și spontane.

Masca e o scrisoare cu trei spărturi.

16 decembrie 2009. Port-au-Prince, Haiti. Activități deschise de-a lungul zilei în partea centrală a comunității artistice Grand Rue. Schimburile au fost parte din Bienala Ghetto din Haiti, inițiată în 2009, aducînd în dialog artiști, activiști și universitari locali cu invitați internaționali.

E vorba de mitologii, naturalmente...

Iunie 2002 – prezent. Întîlniri personale în studio, restaurante, cafenele, spații publice și private. Curînd după realizarea în 2002 a primului prototip de măști-oglinzi (concepute inițial în 1995), acestea au fost folosite constant în mici întîlniri cu prieteni, artiști, intelectuali, activiști și multe alte persoane. Ca un exemplu, o asemenea întîlnire cu Andrés Gaitán Tobar, Ricardo Arcos Palma, Esther Gabara și Pedro Lasch la cantina Universității Naționale din Bogotá, Columbia, 24 august 2009.

Prin mască, sinele se recunoaște în celalălt.

1 mai 2005, Chicago, și 12 martie, New York, SUA. Reprezentare a Enunțurilor despre mască (Enunciados sobre la máscara) la Galeria Polvo din Pilsen, Chicago, și la Muzeul Queens din New York. Într-un amestec de lecție de limbi străine și citirea unui manifest, un artist poartă masca în timp ce altul circulă în rîndurile audienței. Participanții își văd propria reflexie în masca profesorului, citind cu voce tare enunțuri în spaniolă și engleză, cît pot de bine.