Numărul #36-37, 2011
galerie 1

Holy Flowers
Mircea Cantor

Mitraliera şi oglinda compun o cameră de luat vederi, un dispozitiv conceput pentru a selecta, a pune în scenă, a privi, a înregistra şi a ar­hiva indivizi şi acţiuni, unanimităţi şi indignări, pentru a patrula teritorii aflate în dispută şi gropi de gunoi, culmi şi abisuri, supunînd totul lo­gicii numerelor mari. Această cameră acoperă atît unghiul mort, cît şi punctul de fugă – desenează şi organizează de jur împrejurul său o lume în care autoreflectarea să-i fie garantată, îngăduind în preajma sa o viaţă politică doar cu condiţia ca aceasta să nu-i întrerupă exerciţiul transparent al vigilenţei şi plăcerea cvasinarcotică a unei funcţionări fără greş. Îşi enumeră pe îndelete obiectele şi adversarii, le măsoară forţele întotdeauna inferioare propriilor puteri: le pune în faţă o oglindă care îi de-prezintă. Oglinda ascunde rupturile şi cusă­turile, elimină discontinuităţile, construieşte simetria ca pe o incluziune golită şi mumificată, proiectează un infinit trucat şi o figură fă­ră sfîr­şit care să-l locuiască, invocă un viitor în care toate potenţialităţile au fost epuizate, în care toate schimburile – comerciale sau mili­tare, cu tehnologii expansive ale comunicării pe post de lubrifiant – au fost consumate. Privindu-ne prin ocheanul Florilor, ne ve­dem par­ticipînd supuşi la propriile noastre alegorii, înscrişi în statistici care amestecă sufletele şi lucrurile, materia şi timpul. O scînteiere digitală de scene şi portrete dramatice, căreia Holy Flowers îi este deopotrivă precursor şi making-off. (Mihnea Mircan)