Numărul #36-37, 2011
galerie 2

Blue Sky 2010
Eduard Constantin

Blue Sky 2010 este numele exerciţiului militar comun româno-israelian, desfăşurat în munţii Bucegi în iulie 2010 şi soldat cu accidentul unui elicopter CH-53, în urma căruia toţi cei şapte militari aflaţi la bord (şase israelieni şi un român) şi-au pierdut viaţa. Accidentul a ocazionat dezvă­luirea acordurilor României cu Israelul privind desfăşurarea de antrenamente militare secrete pe teritoriul României. Plecînd de la acest eveni­ment, am încercat să redau un traseu parţial, dar cu date concrete, din istoria militară recentă a Statului Israel, cu un focus special pe evoluţia elicopterului de tipul celui implicat în accidentul din România. Proiectul face parte dintr-o serie de investigaţii în care urmăresc relaţii politice într-un context istoric mai larg, pornind adesea de la situaţii, evenimente sau locuri specifice.

 

Pag. 126–127:

Compania Sikorsky a fost înfiinţată în 1925 de inginerul aeronautic Igor Sikorsky, un imi­grant ame­rican născut la Kiev.

13 mai 1940: Vought-Sikorsky VS-300 a fost un elicopter monomotor proiectat de Igor Si­korsky.

David Ben-Gurion proclamă Declaraţia de înfiinţare a Statului Israel, 14 mai 1948. Pri­mul său ordin a fost înfiinţarea FApI – Forţele de Apărare Israeliene.

1948: armatele arabe invadează Israelul. Egiptul a venit din sud, Libanul şi Siria din nord, iar Ior­dania din est, fiind sprijinite de trupe irakiene şi saudite.

12 martie1948: FApI anunţă înfiinţarea „Serviciului de Artilerie“, care va fi cunoscut sub nu­me­le de Corpul de Artilerie

21 mai 1948: se înfiinţează Forţele Aeriene Israeliene (FAI).

Prima mitralieră Uzi e proiectată de maiorul Uziel Gal la sfîrşitul lui 1948.

Prototipul Uzi e finalizat în 1950.

13 martie 1951: soldaţii de la Paza de Frontieră vor purta berete verzi în locul tradiţionalelor berete kaki.

 

Unitatea 101 a fost o unitate israeliană de operaţiuni speciale înfiinţată şi condusă de Ariel Sha­ron, la ordinul prim-ministrului David Ben-Gurion, în august 1953.

 

Unitatea 101 a fost desfiinţată la sfîrşitul lui 1955.

 

29 august 1955: luptă aeriană între avioane de luptă israeliene şi egiptene.

 

Între 1954 şi 1955, Egiptul a înfiinţat o unitate de luptă specială cunoscut ca Fedayeen.

Octombrie 1956: Războiul din Sinai.

1956: trupele blindate israeliene sînt echipate cu tancuri, cum ar fi M4 Sherman şi AMX-13.

20 decembrie 1958: FAI doboară un MiG-17 egiptean în timpul unei lupte aeriene.

Punctul culminant al asistenţei oferite de Franţa a fost construirea Centrului de Cercetări Nu­cleare Negev de lîngă Dimona, la începutul anilor 1960.

Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) este o organizaţie politică şi paramilitară înfiin­ţată în 1964.

14 octombrie 1964: primul zbor efectuat de Sikorsky CH-53.

18 mai 1965: spionul israelian Eli Cohen e spînzurat la Damasc.

 

1967: Războiul Arabo-Israelian sau cel de-al Treilea Război Arabo-Israelian a fost purtat între 5 iunie şi 10 iunie.

 

11 ianuarie 1968: serviciul obligatoriu în FApI creşte la trei ani.

 

31 ianuarie 1968: Nicolae Ceauşescu se întîlneşte cu delegaţia Partidului Comunist Israelian, formată din Samuel Mikunis şi Moshe Sneh.

 

8 martie 1969: declanşarea oficială a Războiului de Uzură.

 

August 1969: prezentarea scrisorilor de acreditare în faţa Consiliului de Stat de către ambasa­do­rul israelian în România.

 

Septembrie 1969: în timpul Războiului de Uzură, primele două CH-53 ajung în por­tul Ashdod.

 

Yasser Arafat a fost preşedintele Comitetului Executiv al OEP din 1969 pînă la moartea sa în 2004.

 

6 august 1970: se înfiinţează primul escadron Yas’ur.

 

Pag. 128–129:

 

Comandantul FAI vizitează locul accidentului elicopterului Yas’ur din România, 12 august 2010

Comandantul FAI, general-maior Ido Nehushtan, pleacă la Bu­cu­reşti, România, 12 august 2010

Comunicat emis pe 12 august 2010 de Forţele de Apărare Israeliene

Comandantul FAI, general-maior Ido Nehushtan, a plecat cu puţin timp în urmă pentru o vi­zită excepţională în România, în urma accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) din urmă cu două săptămîni, pe data de 26 iulie 2010. General-maior Nehushtan, însoţit de colegul său, comandantul Forţelor Aeriene Române, urmează să zboare la locul accidentului din munţii Carpaţi şi să viziteze zona. După-amiază, comandantul FAI şi o delegaţie specială israeliană din formaţiu­nea de elicoptere Yas’ur şi din unitatea de salvare 669 se vor alătura preşedinte­lui israelian, domnul Shimon Peres, la sinagoga evreiască din Bucureşti, pentru o ceremonie de comemorare a soldaţilor israelieni ucişi în accident.

Comunitatea evreiască din România, înalţi oficiali români şi reprezentanţi ai armatei şi Forţe­lor Aeriene Române vor participa, de asemenea, la ceremonie.

Seara, comandantul FAI şi preşedintele israelian, domnul Shimon Peres, vor participa la o cină oferită de preşedintele ro­mân.

Mîine, general-maior Nehushtan, preşedintele israelian şi membrii delegaţiei vor par­ti­ci­pa la o ceremonie oficială de comemorare a victimelor holocaustului din Bucureşti şi se vor întîlni cu şeful Statului-Major român.

Delegaţia urmează să se întoarcă în Israel vineri după-amiază.

Printre membrii delegaţiei se numără un pilot de elicopter Yas’ur, un mecanic superior de zbor, un ofiţer din cadrul unităţii de salvare 669, comandantul FLT tehnic al escadrilei Yas’ur, un mecanic de zbor suplimentar şi un ofiţer responsabil cu exerciţiile comune efectuate de FAI îm­preună cu forţe aeriene străine.

Sicriele cu membrii echipajului elicopterului FAI prăbuşit părăsesc baza aeria­nă română şi ajung la Tel Nof în Israel, 30 iulie 2010

Sosirea piloţilor de elicopter Yas’ur în Israel din misiunea de căutare din Ro­mâ­nia, 30 iulie 2010

Comunicat emis pe 30 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene

Noaptea trecută (29.7.2010), piloţii care conduceau elicopterele Yas’ur (CH-53) care făceau par­te din echipa de căutare destinată găsirii şi evacuării victimelor accidentului elicopterului Yas’ur au revenit în Israel. Ei au fost întîmpinaţi de cei dragi, precum şi de oficiali ai FApI, inclusiv de şef-rabi­nul militar, generalul de brigadă Rafi Peretz.

Delegaţia echipei de căutare FApI pleacă din România spre Israel, 29 iulie 2010

Comunicat emis pe 29 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

Un număr de elicoptere Yas’ur (CH-53) au părăsit locul accidentului din România pentru a reveni în Israel împreună cu cîţiva dintre membrii echipei de căutare FApI. Delegaţia va pleca în mod eşalonat în cursul următoarele două zile. În plus, un avion de transport Hercules a plecat din România pentru a duce echipamentul rămas la locul accidentului şi a realimenta elicopterele Yas’ur în vederea întoarcerii în Israel.

Un avion Boeing al FAI a plecat din Israel spre o bază a forţelor aeriene din România, în sco­pul de a înapoia sicriele membrilor echipajului FAI care au murit în accidentul de elicopter.

Eforturile de căutare ale delegaţiei FApI pentru recuperarea corpurilor victi­melor accidentului elicopterului FAI, 28 iulie 2010

Comunicat emis pe 29 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

De­le­gaţia FApI a continuat ieri (miercuri) să caute trupurile victimelor accidentului de elicop­ter din România.

S-a găsit cutia neagră a elicopterului, 27 iulie 2010

Delegaţia FApI aterizează în România pentru a sprijini operaţiunile de căuta­re-salvare, 27 iulie 2010

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

O delegaţie FApI soseşte în România pentru a sprijini căutarea soldaţilor ucişi într-un accident de elicopter în timpul unui exerciţiu militar comun româno-israelian.

Un elicopter Yas’ur (CH-53) al FAI s-a prăbuşit ieri în timpul unui zbor de rutină în România. La bor­dul elicopterului se aflau şapte membri ai echipajului – patru piloţi, doi mecanici de zbor şi un membru al Forţelor Aeriene Române.

Aproximativ 80 de delegaţi ai FApI au fost trimişi în România pentru a sprijini operaţiunile de cău­tare-salvare. Printre membrii delegaţiei se află reprezentanţi ai FAI, ai Unităţii Canine Oketz, ai Unităţii de Căutare-Salvare, ai Corpului Rabinic, ai Corpului Medical, ai Unităţii Purtătorilor de Cuvînt.

FApI a emis astăzi un comunicat în care se spune că pasagerii elicopterului au decedat, iar echi­pele lucrează în prezent la identificarea cadavrelor de la locul accidentului.

Şapte persoane confirmate moarte în accidentul elicopterului FAI din Româ­nia, 27 iulie 2010

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

FApI a primit recent informaţii oficiale din România care confirmau şapte decese în urma accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) FAI din România.

 

Reprezentanţi ai Rabinatului FApI şi ai Centrului de Identificare a Victimelor, care au sosit odată cu delegaţia FApI în România în această dimineaţă, urmează să ajungă la locul accidentului pentru a verifica această informaţie.

Oficiali ai FApI au informat familiile cu privire la informaţiile primite.

Echipele de căutare-salvare sosesc la locul accidentului de elicopter, 27 iulie 2010 Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

Echipele româneşti de căutare-salvare şi reprezentanţii FApI au ajuns la locul accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) al FAI şi au început să cerceteze zona.

Nu au fost găsiţi supravieţuitori în zonă.

 

 

Pag. 132–133:

 

Căutarea continuă.

Extrase din informarea generalului de brigadă (în rezervă) FAI Relik Shafir cu pri­vire la accidentul de elicopter, 27 iulie 2010

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

Astăzi, generalul de brigadă (în rezervă) Relik Shafir, pilot FAI în rezervă şi fost comandant al Bazei Aeriene Tel Nof, a făcut o informare cu privire la accidentul elicopterului FAI care a avut loc ieri în România. Acestea sînt extrase din informarea sa:

*  Ieri, luni, 26 iulie 2010, aproximativ la ora 14:00, un elicopter CH-53 al FAI s-a prăbuşit în­tr-un accident în România, în timpul unui exerciţiu de rutină. La bordul elicopterului se aflau şase membri israelieni ai echipajului şi un ofiţer român.

*  Acest exerciţiu de rutină de instruire se desfăşoară anual din 2004. Exerciţiul cuprinde FAI şi zeci de alte forţe aeriene europene şi americane. Aceste exerciţii constituie o practică stan­dard pentru orice forţă aeriană şi urmăresc instruirea piloţilor pentru a zbura pe tere­nuri nefamiliare şi în condiţii diferite.

*  Locul accidentului se află într-o regiune muntoasă din România, iar echipele de salvare nu au ajuns încă acolo. Deşi nu s-au găsit încă cadavre, se crede că cei aflaţi la bordul elicopte­rului sînt morţi.

*  Cauzele accidentului nu au fost stabilite încă, deşi probabilitatea unei defecţiuni tehnice este scăzută. Cel mai probabil, a existat o eroare de pilotaj sau o eroare de judecată din cauza condiţiilor de zbor şi meteorologice. Toţi piloţii aflaţi la bord erau foarte experimentaţi. În ciu­da acestui fapt, pilotul din lateral s-a separat de conducătorul formaţiunii, pierzînd contactul vizual şi legătura din cauza ceţii dense.

*  La primele ore ale dimineţii, o echipă de anchetă din Israel a plecat spre România cu două avioane Hercules C130, din aceasta făcînd parte cîteva zeci de persoane. Generalul de brigadă (în rezervă) Shlomo Mashiach conduce echipa de anchetă şi este însoţit de comandantul esca­dronului, de o echipă de căutare-salvare, de o echipă medicală, precum şi de o echipă rabinică, ce vor identifica cadavrele.

*  Ca de obicei după astfel de accidente, o reevaluare standard de siguranţă a tuturor elicopterelor CH-53 e în curs de desfăşurare, deşi toate zborurile operaţionale vor continua ca de obicei.

*  Exerciţiul de instruire a fost programat să se încheie pe 29 iulie, orice s-ar întîmpla.

Generalul de brigadă (în rezervă) Shafir a remarcat că toţii piloţii erau nu doar foarte ex­perimentaţi, dar şi oameni de calitate. El a declarat că probabila lor moarte a reprezentat „o mare pierdere nu doar pentru familiile lor, ci şi pentru familia forţelor aeriene“.

Delegaţia FApI de căutare-salvare pleacă spre locul accidentului de elicopter din România

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene

Un elicopter Yas’ur (CH-53) al FAI s-a prăbuşit ieri în timpul unui exerciţiu de zbor în Ro­mânia. La bordul elicopterului se aflau şapte persoane, printre care şase soldaţi ai FApI – patru piloţi şi doi meca­nici de zbor – şi un membru al Forţelor Aeriene Române.

Aproximativ 80 de delegaţi ai FApI au fost trimişi în România cu două avioane Hercules pentru a sprijini operaţiunile de căutare-salvare. Delegaţia cuprinde reprezentanţi ai FAI, ai Unităţii Canine Oketz, ai Unităţii de Căutare-Salvare, ai Corpului Rabinic, ai Corpului Medical, ai Unităţii Purtătorilor de Cuvînt.

 

 

Numele celor 6 membri daţi dispăruţi ai echipajului israelian din elicopterul FAI, 27 iulie 2010

Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

Acestea sînt numele celor şase membri daţi dispăruţi aflaţi la bordul elicopterului FAI prăbuşit în România:

Lt.-col. (în rezervă) Avner Goldman (48), Modi’in

Lt.-col. Daniel Shipenbauer (43), Kidron

Maior Yahel Keshet (33), Hatzerim

Maior Lior Shai (28), Tel Nof

Lt. Nir Lakrif (25), Tel Nof

Sergent-major Oren Cohen (24), Rehovot

 

Un elicopter al FAI se prăbuşeşte în timpul antrenamentului în România, 26 iulie 2010

Comunicat emis pe 26 iulie 2010 de Forţele de Apărare Israeliene.

Un elicopter Yas’ur (CH-53) s-a prăbuşit astăzi în timpul unui exerciţiu de zbor în România. La bordul elicopterului se aflau şapte membri ai echipajului – patru piloţi, doi mecanici de zbor şi un membru al Forţelor Aeriene Române. În prezent, la faţa locului se desfăşoară căutări ex­tinse.

Reprezentanţii FApI au notificat familiile membrilor echipajului cu privire la incident. FAI pregăteşte trimiterea unui avion în România, care să transporte echipe medicale, echipe de căutare-salvare etc.

Comandantul Forţelor Aeriene, general-maior Ido Nehushtan, a corespondat cu omologul său român, general-maior Ion-Aurel Stanciu, şi s-a ajuns la un acord cu privire la o anchetă reciprocă a incidentului de către ambele armate. Echipa de anchetă israeliană va fi condusă de un general de brigadă israelian din Forţele Aeriene.

 

 

Pag. 134–135:

 

Organizaţia Septembrie Negru a fost un grup terorist secular palestinian înfiinţat în 1970.

 

Galil, cîştigătorul unei competiţii destinate Forţelor de Apărare Israeliene, la care au participat multe alte modele rivale (printre ele, M16A1, Stoner 63, AK-47 şi HK33), a fost introdus în funcţiune în mod oficial în 1972, înlocuind modelul FN FAL, sensibil la praf.

 

21 ianuarie 1972: Statele Unite anunţă încheierea afacerii cu avioane de tip Phantom.

 

3 aprilie 1972: vizită a delegaţiei Republicii Socialiste România, condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu, în Republica Arabă Egipt – convorbiri oficiale.

 

5 mai 1972: primirea oficială de către Nicolae Ceauşescu a prim-ministrului israelian Golda Meir.

 

5–6 septembrie 1972: masacrul de la München e numele neoficial dat evenimentelor petrecute în timpul Jocurilor Olimpice de Vară din 1972 de la München, în sudul Germaniei.

 

6 octombrie 1973: Războiul de Yom Kippur, cunoscut ca „Războiul de Ramada­n“.

 

Întăriri americane, constînd în arme şi echipamente transportate pe calea aerului (primul transport a ajuns pe 9 octombrie 1973).

 

13 februarie 1974: FApI transferă controlul asupra lacului Great Mar din Egipt oficialilor ONU.

 

27 iunie 1974: vizită de prietenie în România a preşedintelui Republicii Arabe Egipt, Anwar El Sadat.

 

21decembrie 1976: marina israeliană primeşte submarine noi din clasa Gal din Marea Britanie.

 

În 1976, un grup de terorişti ai OEP deturnează un avion cu 83 de pasageri israelieni şi îi ţine ostatici pe aeroportul din Entebbe, Uganda.

 

Raid asupra Entebbe (TV 1976) – regizor: Irvin Kershner.

 

Victoria de la Entebbe (TV 1976) – regizor: Marvin J. Chomsky.

 

6 decembrie 1976: primirea de către preşedintele Nicolae Ceauşescu a lui Yasser Arafat, preşedin­tele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

 

21 de ore la Munchen (TV 1976) – regizor: William A. Graham.

 

1977, primul avion de luptă american F-15 Eagle soseşte în Israel.

 

 

Mivtsa Yonatan (1977) – regizor: Menahem Golan.

 

26 august 1977: primirea de către preşedintele Nicolae Ceauşescu a prim-ministrului Statu­lui Israel, Menahem Begin.

 

Conflictul din 1978 din sudul Libanul (nume de cod israelian: Operaţiunea Litani) a reprezentat invadarea Libanului pînă la rîul Litani de către Forţele de Apărare Israeliene.

 

20 februarie 1979: primul tanc principal de luptă Merkava Mk1 făcut în Israel e introdus în armată.

 

În 1979 se semnează Tratatul de pace dintre Israel şi Egipt.

 

27 august 1980: elicoptere ale Forţelor Aeriene atacă radarul libanez.

 

În 1981, Forţele Aeriene Israeliene distrug reactorul nuclear irakian de la Osiraq.

 

1 februarie 1984: legea care limitează fumatul în locuri publice intră în vigoare în FApI.

 

12 martie 1985: ministrul apărării Yitzhak Rabin ordonă închiderea departamentului de ştiri al Radioului Armatei, din cauza reducerilor bugetare.

 

Sabia lui Gideon (TV 1986) – regizor: Michael Anderson.

 

1982: Operaţiunea Pace pentru Galileea.

1988: Operaţiunea Thunderbolt: Scenariul jocului video Operaţiunea Thunderbolt e inspirat, în mare, de un incident real cunoscut drept „Operaţiunea Entebbe“.

 

16 mai 1990: baza de instrucţie 12 e declarată prima bază în care nu se fumează.

 

28 februarie 1991: Războiul din Golf se încheie. Preşedintele Statelor Unite anunţă sfîrşitul războiului, iar companii de zbor ca Olympic, Air France, Swiss Air şi Lufthansa anunţă noi zboruri spre Israel.

 

25 februarie 1996: un atac terorist criminal asupra liniei de autobuz 18.

 

 

Pag. 137:

 

Accidente ale aparatelor FApI Yas’ur în decursul timpului

Pe lîngă succesele sale în serviciul FApI, elicopterul american Yas’ur are şi o lungă listă de accidente letale care au provocat multe morţi.

Cel mai notabil dintre aceste accidente e cel din februarie 1997, cînd o coliziune la înălţime medie între două aparate Yas’ur a ucis 73 de militari israelieni care se îndreptau spre sudul Libanului. Cu două decenii în urmă, în mai 1977, un aparat Yas’ur a fost implicat într-un alt ac­cident mortal, cînd 54 de paraşutişti şi-au pierdut viaţa într-un accident în timpul unui exerciţiu de pregătire nu departe de oraşul Ierihon din Cisiordania.

Cîteva luni mai tîrziu, un alt accident în care era implicat un aparat Yas’ur a dus la moartea a patru militari ucişi în urma prăbuşirii aproape de kibbutzul Gat, în sudul Israelului. În vara anului 1971, un alt elicopter Yas’ur s-a prăbuşit în mare pe coasta Sinaiului, omorînd 10 sol­daţi şi ofiţeri care se întorceau în Israel dintr-o misiune.

În aprilie 1974, două elicoptere Yas’ur au fost implicate într-o coliziune, atunci cînd unul a ateri­zat exact pe un altul, aflat deja la sol. Opt soldaţi au fost ucişi în incident.

În august 1992, doi membri ai unităţii de căutare-salvare de elită a FApI, 669, au fost ucişi în timpul unui exerciţiu de pregătire în deşertul Iudeii. Doi soldaţi au căzut şi au murit cînd o frîn­ghie folosită la coborîrea dintr-un Yas’ur s-a rupt.

În timpul celui de-al Doilea Război Libanez, Hezbollah a reuşit să doboare un Yas’ur, omorînd cinci membri ai echipajului. Incidentul ar fi putut avea urmări mai grave, avînd în vedere că elicopterul a fost doborît la scurt timp după ce o unitate de paraşutişti debarcase din el.

 

 

Pag. 138–139:

 

Istoric

Principalul elicopter de transport al FAI. De cînd a început să fie folosit în 1969, Yas’ur a luat parte la numeroase operaţiuni în teritoriile inamice. În cadrul acestor operaţiuni – cele mai multe rămînînd secrete –, FAI a folosit din plin variatele sale capacităţi în operaţiuni de salvare, pentru a transporta sarcini mari, pentru a transporta trupe şi echipamente şi pentru zboruri pe distanţe lungi.

După Războiul din Coreea, s-a simţit nevoia unui elicopter de transport care putea duce trupe şi muniţie. Marina SUA a făcut o ofertă pentru crearea unui elicopter nou, cu o capacitate de transport de 3.6330 kg. Elicopterul urma să aibă o rază de acţiune de 185 km, o viteză maxi­mă de 297 km/h şi capacitatea de a plana la 1830 de metri în afara razei efectului de sol în condiţii normale. În iulie 1962, compania Sikorsky a fost anunţată cîştigătoare a licitaţiei, iar elicopterul a primit numele de CH-53. Marina americană a comandat 141 de elicoptere, care urmau să fi folosite de la bordul portelicopterelor sale.

De la primul zbor CH-53 din mai 1963, acesta e considerat cel mai mare elicopter de transport occidental, avînd o cală de marfă de 2,3 m lăţime x 9,1 m lungime x 2 m înălţime. Este un avion potrivit oricăror condiţii meteorologice, care, în situaţii de urgenţă, poate ateriza pe apă şi pluti peste două ore.

Protuberanţele de pe ambele părţi ale fuzelajului – care conţin rezervoarele de combustibil – ajută la echilibrul pe apă al aparatului CH-53. Există, de asemenea, un mecanism opţional de pliere a rotoarelor în spate şi de pliere a cozii în faţă pentru a economisi spaţiu – un element vital la bordul unui portelicopter.

 

 

Yas’ur aterizează în Israel

În august 1968, o delegaţie a FAI a plecat la fabrica Sikorsky din Connecticut, SUA, pentru a alege viitorul elicopter de asalt FAI. Delegaţia căuta un elicopter cu o capacitate crescută a sarcinii utile de transport, foarte manevrabil şi robust, care putea rezista loviturii directe a unor proiectile de calibre diferite. Ei au examinat modelul CH-47 Chinook, de la Boeing, şi CH-53, de la Si­kor­sky. Lecţiile învăţate în urma Războiului de Şase Zile au făcut ca delegaţia să aleagă Sikorsky.

CH-53 era mai mare şi mai puternic decît celelalte elicoptere ale FAI şi reprezenta o nouă ge­neraţie de elicoptere de asalt – un salt înainte în ceea ce priveşte operaţiunile de salvare, misiu­nile de transport şi debarcările tactice de trupe.

În septembrie 1969, în timpul Războiului de Uzură, primele două CH-53 au sosit în portul Ashdod şi au primit numele evreiesc Yas’ur. Acestea au fost trimise în misiune în scurt timp. La data de 6 august 1970 s-a înfiinţat primul escadron Yas’ur.

 

Operaţiunea „Tarnegol 53“

La scurt timp după ce s-au alăturat FAI, două Yas’ur CH-53 au decolat într-o misiune neconvenţională: urmau să „fure“ un nou radar sovietic din Egipt. Superelicopterele Frelon debarcaseră deja paraşutişti în apropierea radarului, la Ras ’Arb, în Egipt. Aceştia au învins trupele egiptene care păzeau instalaţia şi au luat radarul. Aparatele Yas’ur CH-53 au ridicat componentele radarului în aer şi le-au transportat, cu totul, în Israel, unde tehnicienii le-au putut studia secretele în voie.

Operaţiune de salvare în Sinai

Spre sfîrşitul Războiului de Uzură, pe 30 iunie 1970, un aparat Phantom aflat într-o misiune de atac pe frontul egiptean a fost doborît, iar echipajul acestuia evacuat. Pilotul, Yitzhal Pir, a fost luat prizonier. Navigatorul, David Ya’ir, s-a ascuns şi a aşteptat să fie salvat. Tîrziu, în noapte, un Yas’ur a fost trimis la faţa locului, l-a găsit pe navigator şi l-a salvat de sub tirul intens al AA, în ciuda concentraţiei de trupe egiptene din zonă. Acel Yas’ur a fost pilotat de generalul de brigadă (în rezervă) Nehemia Dagan.

Războiul de Yom Kippur

Cînd a izbucnit Războiul de Yom Kippur, pe 6 octombrie 1973, aparatele Yas’ur au fost transferate la baza aeriană din Refidim. În cursul războiului, acestea au efectuat sute de salvări şi eva­cuări şi au transportat unităţile FApI în misiuni din Egipt şi Siria. Aparatele CH-53 au transportat baterii de artilerie ale FApI şi au salvat piloţi şi navigatori care pătrunseseră adînc pe teritoriul inamic.

În a treia zi de luptă, două cvartete de avioane Sukhois şi MiG egiptene au încercat să-l do­boa­re pe col. Ya’acov („Biko“) Biran, care pilota un Yas’ur singuratic. Aparatele Sukhois l-au identificat în apropierea drumului din Refidim şi l-au încercuit de sus, lansîndu-se periodic în atacuri de intimidare. Cînd s-au săturat şi au plecat, a sosit un cvartet de aparate MiG-21. Acestea au început şi ele să încercuiască aparatul Yas’ur, dar l-au atacat într-o manieră mai sofisticată: două MiG-uri au participat la fiecare atac de intimidare, unul trăgînd, iar celălalt acţionînd ca ţintă falsă. Aparatul Yas’ur a fost lovit, dar nu doborît, ajungînd în siguranţă la bază.

Ason Hanun-dalet“

La data de 10 mai 1977, s-a efectuat un exerciţiu combinat de divizii în Valea Iordanului, elicopterele Yas’ur transportînd şi debarcînd trupele. Un Yas’ur CH-53 s-a prăbuşit la scurt timp după decolare. Toţi cei 54 de oameni de la bord au fost ucişi, inclusiv 10 membri ai echipajului. Tragedia a rămas cunoscută sub numele de „Ason Hanun-dalet“ – „Catastrofa celor 54“.

Pace pentru Galileea“

La izbucnirea Războiului din Liban, toate elicopterele, mecanicii şi coordonatorii de operaţiuni ai FAI au fost trimişi pe frontul de nord. La începerea luptei, aparatele CH-53 au transportat diferite echipamente, muniţie şi accesorii, de multe ori folosind troliul de marfă.

 

 

Pag. 140:

 

Începînd din a doua zi de luptă, elicopterele Yas’ur au transportat încontinuu soldaţi răniţi de pe front la spitalul Rambam din Haifa şi la alte spitale din nordul Israelului. Acestea au fost puntea dintre Israel şi linia frontului, transportînd absolut orice trebuia transportat: au existat transporturi de încălţăminte pentru bărbaţii care luptau, scrisori de la soldaţi pentru familii şi – în vinerea de dinainte de intrarea în vigoare a încetării focului – litri de vin pentru Sabat. În 1983, într-o operaţiune de relocare botezată „Linia Maginot“, aparatele Yas’ur CH-53 au dus mii de oa­meni acasă de pe front.

Lupta cu flăcările pe Carmel

În data de 5 septembrie 1989, elicopterele CH-53, care nu aveau o experienţă anterioară de stingere a incendiilor, au fost duse să stingă marele incendiu izbucnit pe muntele Carmel. Ele au revărsat 700 de tone de apă asupra focarelor incendiului şi au reuşit să-l stingă după efectuarea a zeci de zboruri joase prin fum şi flăcări. De atunci, misiunile de stingere a incendiilor – în cadrul cărora elicopterele CH-53 transportă rezervoare a cîte cinci tone de apă – sînt identificate îndeaproape cu elicopterele Yas’ur. Practic, în fiecare vară, elicopterele CH-53 sînt duse pentru a stinge alte incendii în păduri, cauzate de vremea caldă, uscată, de neatenţie şi de incendiatori.

O salvare în Sudan

Pe data de 8 noiembrie 1992, două aparate CH-53 i-au salvat pe pasagerii iahtului israelian „Fantasy 2“, care eşuase pe ţărmurile Sudanului. În cursul operaţiunii, două avioane Hercules au realimentat elicopterele CH-53 în aer. A fost una dintre operaţiunile de salvare marine cu cea mai mare acoperire din istoria FAI.

Escadrila 114

Escadrila 114 a fost înfiinţată în martie 1949 şi a fost iniţial compusă din aparate Avro Anson şi Airspeed Consuls ale Forţelor Aeriene Regale Britanice. Împreună cu alte cîteva escadrile, 114 a fost temporar desfiinţată în 1956. Zece ani mai tîrziu, în 1966, escadrila a fost reformată, dispu­nînd de mai multe elicoptere SA321 Super Frelon.

Pînă la declanşarea Războiului de Şase Zile din 1967, numai cinci elicoptere SA321 sosiseră în Israel, dar alte şapte au sosit imediat după aceea. În următorii cîţiva ani, escadrila 114 a parti­cipat la mai multe misiuni de transport, inclusiv transportarea de răniţi în timpul Războiului de Yom Kippur.

La scurt timp după Războiul de Yom Kippur, Israelul a primit un număr de elicoptere CH-53A aparţinînd iniţial Marinei SUA, care ulterior au fost actualizate la specificaţiile aparatelor S-65C. După ce au fost folosite din nou la transportarea de echipamente în 1982, elicop­terele Super Frelon au fost în sfîrşit casate în 1991.

 

Escadrila 118

Escadrila 118 a Forţelor Aeriene Israeliene, cunoscută şi sub numele de Escadrila păsărilor de pradă nocturne, este o escadrilă de elicoptere CH-53-2000 Sea Stallions cu sediul la baza aeria­nă de la Tel Nof. A luat fiinţă în octombrie 1969, în vederea pilotării elicopterului Sikorsky S-65C, destinat transportului greu. Pînă la declanşarea Războiului de Yom Kippur din 1973, numai douăsprezece elicoptere S-65C fuseseră livrate către Israel.

 

 

Pag. 141:

 

16 decembrie 1997: prima femeie numită comandant de companie al trupelor de infanterie.

 

În 1993, oficiali israelieni, conduşi de Yitzhak Rabin, şi lideri palestinieni ai Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, conduşi de Yasser Arafat, au încercat să găsească o soluţionare paşnică în cadrul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Procesul de pace de la Oslo.

 

4 februarie 1997: cea mai mare catastrofă aeriană din analele FApI: catastrofa elicopterelor.

 

O zi din septembrie (1999) – regizor: Kevin Macdonald.

 

În iulie 2000, preşedintele SUA, Bill Clinton, convoacă un summit de pace între liderul palestinian Yasser Arafat şi prim-ministrul israelian Ehud Barak.

 

Una dintre propunerile de pace, prezentată de Grupul celor Patru din Uniunea Europeană, Rusia, ONU şi SUA pe 17 septembrie 2002, a fost Harta căii spre pace.

 

16 ianuarie 2003: se lansează naveta spaţială Columbia, avînd la bord primul astronaut israelian, colonelul Ilan Ramon.

 

22 august 2005: se încheie evacuarea evreilor din Gaza.

 

24 august 2005: evacuarea cetăţenilor evrei din Samaria.

 

München (2005) – regizor: Steven Spielberg.

 

2006: Războiul din Liban.

 

Vals Im Bashir (2008) – regizor: Ari Folman.

 

2008–2009: Războiul din Gaza.

 

Liban (2009) – regizor: Samuel Maoz.

 

 

Pag. 142:

 

Vought-Sikorsky VS-300

 

Sikorsky_primii paşi

Ideea unui vehicul care să se poată ridica vertical de la sol şi să planeze nemişcat în aer s-a născut, probabil, în momentul în care omul a început să viseze că zboară.“ – Igor Ivanovici Sikorsky

Logo Sikorsky

Sikorsky Aircraft face parte din Grupul Sistemelor de Apărare al United Technologies Corporation. Compania a fost înfiinţată în 1923 de Igor Sikorsky, sub numele de Sikorsky Aero Engineering Corp, şi a fost afiliată cu UTC din 1929, cînd s-a mutat în Stratford, Connecticut, din Long Island.

În anii 1920 şi 1930, Sikorsky a produs aeronave terestre, amfibii şi hidroavioane, inclusiv Cliperele Zburătoare, care au revoluţionat rutele aeriene comerciale transoceanice. De la începutul anilor 1940, cei de la Sikorsky şi-a concentrat eforturile asupra elicopterelor şi, pînă în 1996, produ­se­seră peste 7800 de aeronave cu aripi rotative; alte 1800 de aeronave au fost construite de concesionari străini.

Astăzi, elicopterele Sikorsky ocupă o poziţie proeminentă în cadrul gamei intermediare şi grea, între 5.300 kg şi 33.000 kg greutate brută. Acestea sînt utilizate de toate cele cinci ramuri ale forţelor armate americane şi de servicii militare şi operatori comerciali din 40 de ţări.

1909: Igor Sikorsky construieşte primul aparat în Rusia, dar acest prim elicopter Sikorsky nu s-a ridicat niciodată de la sol, iar al doilea, care a urmat în 1910, eşuează, la rîndul său, astfel că el renunţă şi se concentrează pînă în 1930 asupra aeronavelor cu aripi fixe.

Sikorsky, care a fugit din calea Revoluţiei Bolşevice din 1917, a încurajat Guvernul Statelor Unite să acorde în 1938 un considerabil buget de două milioane de dolari pentru cercetări privind aripile rotative. Guvernul a ales în cele din urmă finanţarea unei iniţiative comune Sikorsky-Vought. Aparatul rezultat, VS-300, a fost, într-adevăr, foarte diferit de modelele anterioare.

 

 

Pag. 143:

 

Tel Aviv, 15 ianuarie 2010

AirMule de la Urban Aeronautics

Încheie prima fază a testelor de zbor

AirMule (fostă MULE), un VTOL cu un singur motor destinat transportului şi MedEvac UAS creat de Urban Aeronautics, Ltd, a finalizat cu succes prima fază a testelor de zbor. Această fază a constat din planarea autonomă, sistemul de control prin fir al vehiculului asigurînd auto-stabilizarea necesară a tuturor celor trei axe de rotaţie a vehiculului (ridicare, rulare şi rotire).

 

AirMule

VTOL este un acronim pentru aeronavele cu decolare şi aterizare verticală.

Evacuarea medicală, denumită adesea Medevac sau Medivac

încărcătură

UAV vehicul aerian fără pilot

Controlul vehiculului se realizează cu ajutorul unui sistem de control al zborului pe patru canale, redundant, creat de companie, care se bazează aproape în întregime pe măsurătorile inerţiale completate de un GPS pentru deplasări şi măsurătorile privind viteza. Înălţimea de la sol este măsurată cu ajutorul a două altimetre cu laser. 460 de canale telemetrice le furnizează date în timp real opera­torilor de la sol, permiţîndu-le să monitorizeze funcţionarea corectă a motorului turbo Turbomeca Arriel1, care dezvoltă 730 de cai-putere, precum şi a subsistemelor. Acestea includ cele trei cutii de viteză create de companie, cele două rotoare principale destinate ridicării de la sol, cu un mecanism hidraulic de modificare a înălţimii, şi trei canale de comunicare emisie-recepţie.

Rezultatele testelor au confirmat previziunile companiei cu privire la puterea necesară planării. Înălţimea de planare actuală, de aproximativ 60 cm, se afla doar cu puţin în afara razei efectului de sol pentru această configuraţie. Pe baza unei evaluări iniţiale a puterii de control a vehi­culului în condiţiile prezente, s-a demonstrat că sistemul de control al paletelor de la AirMule, care este utilizat la controlul rulării şi rotirii, generează deja peste 2,0 radiani/sec. ^ 2 din accele­raţia de rulare. Se aşteaptă ca această cifră să se dubleze în viitor, graţie îmbunătăţirilor suplimentare care sînt pe cale a fi aduse. Semnificaţia acestor rezultate vizează capacitatea vehiculului de a plana cu o foarte mare precizie în condiţii de vînt puternic (în prezent, estimată şi confir­ma­tă de teste de planare recente la 50 de noduri pentru produsul final).

Pe baza succesului acestor teste de planare, vehiculul e acum pregătit pentru următoarea etapă, care va cuprinde stabilizarea poziţiei vehiculului pe coordonatele X, Y şi în ce priveşte înălţimea de la sol. În timpul acestei viitoare faze, cablurile de siguranţă conectate în prezent la pistă vor fi eliminate.

Traducere de Alex Moldovan

 

 

Pag. 145:

 

Interesele omenirii cer să se renunţe definitiv şi în fapte la politica războiului rece, la zăngănitul de arme, la demonstraţiile de forţă de felul manevrelor militare pe teritoriul sau la graniţele altor state, la ameninţări – care nu fac decît să adîncească neîncrederea şi încordarea internaţiona­lă. România consideră că guvernele statelor europene ar aduce un mare serviciu cauzei secu­ri­tăţii şi păcii pe continent şi în lume dacă ar lua hotărîrea să se renunţe la organizarea de manevre militare şi alte demonstraţii de forţă la graniţele sau pe teritoriul altor state. [Nicolae Ceauşescu, „Cuvîntarea la marea adunare electorală din capitală“, 28 februarie 1969, in Michel-P. Ha­melet, Nicolae Ceauşescu. Biografie şi texte selectate, Bucureşti, Editura Politică, 1971, p. 212.]

 

Pentru soluţionarea paşnică a conflictului din Orientul Apropiat

După cum se ştie, cu aproape două luni în urmă, Orientul Apropiat a fost teatrul unui război între ţările arabe şi Israel, cu consecinţe grave pentru pacea lumii. Războiul şi-a arătat din plin urmările dureroase, a provocat mari pierderi materiale şi umane, a agravat şi mai mult încordarea în această parte a lumii şi pericolul pentru pacea generală, a ridicat obstacole şi mai mari în calea soluţionării divergenţelor dintre aceste ţări. Ca urmare a faptului că Israelul a ocupat o parte din teritoriile ţărilor arabe şi le menţine sub ocupaţie, starea de încordare se accentuează, existînd pericolul redeschiderii conflictului militar în Orientul Apropiat. De aceea, România consideră că lucrul cel mai important şi urgent este în momentul de faţă retragerea trupelor israeliene din teritoriile ocupate pe linia dinaintea începerii ostilităţilor. Considerăm, de asemenea, nejuste mă­su­rile anexioniste luate de autorităţile isrealiene în legătură cu Ierusalimul ca şi orice alte pretenţii de a obţine avantaje teritoriale de pe urma operaţiunilor militare.

România nu are nici un fel de interese speciale în Orientul Apropiat. Poziţia sa în problema războiului dintre ţările arabe şi Israel porneşte de la realităţile create ca urmare a dezvoltării lumii postbelice, a existenţei statelor arabe independente şi a statului Israel. Ca prieteni ai popoarelor arabe ne-am manifestat întotdeauna solidaritatea şi sprijinul faţă de aspiraţiile lor pentru unitate naţională, pentru progres economic şi social, pentru independenţă naţională. Această solidaritate şi-a găsit expresia şi în ajutorul acordat unor popoare arabe care au avut de suferit de pe urma războiului. Dar dorim să le spunem cinstit prietenilor arabi că nu înţe­legem şi nu împărtăşim poziţia acelor cercuri care se pronunţă pentru lichidarea statului Israel. Nu dorim să dăm nimănui sfaturi, dar învăţămintele istoriei arată că un popor nu-şi poate reali­za aspiraţiile naţionale şi sociale ridicîndu-se împotriva dreptului la existenţă al altui popor.

[Nicolae Ceauşescu, „Expunerea cu privire la politica externă a partidului şi guvernului“, 24–26 iulie 1967, in Michel-P. Ha­melet, Nicolae Ceauşescu. Biografie şi texte selectate, Bucureşti, Editura Politică, 1971, pp. 219–220.]