Numărul #43, 2013
Scenă

Privind la noi înșine din afară
Julia Schulze

Proiectul Antropoceneste organizat de Haus der Kulturen der Welt (HKW), de la Berlin, și își continuă activitățile și în decursul anului viitor. Expoziția Pămîntul întreg. California și dispariția exteriorității s-a putut vedea din aprilie pînă în iulie 2013, fiind însoțită de un catalog publicat de Sternberg Press.

Prima expoziție majoră din cadrul Proiectului Antropocen, organizat de HKW, este o explorare a paradigmei planetare lansate de imaginea întregului Pămînt.

„Natura“ nu intră în discuție în ceea ce numim antropocen, un concept popularizat în anul 2000 de chimistul și laureatul Premiului Nobel Paul Crutzen. În această eră a istoriei genului uman, omul este el însuși un factor geologic, iar distincția clasică dintre umanitate și natură a devenit inoperantă. La limită, omenirea și natura sînt una și aceeași.

Casa Culturilor Lumii de la Berlin (HKW) s-a angajat din ianuarie 2013 într-un proiect de cercetare de lungă durată, care explorează implicațiile acestei schimbări de paradigmă asupra modurilor de a gîndi cultura, estetica, politica și viața cotidiană. Prima expoziție majoră de pe orbita proiectului, intitulată Pămîntul întreg. California și dispariția exteriorității, este o ambițioasă arheologie a transformărilor semnificative ale unor valori și structuri normative care au marcat trecutul recent. Un desiș de afișaje încărcate de text, ecrane video și vitrine încearcă să deconstruiască toate fațetele narațiunii universale care a culminat în așa-numita „ideologie californiană“ – sînt prezentate și lucrări de artă contemporane, dar reduse la a avea mai ales un rol explicativ, pentru a înviora golurile și întrerupînd discursul diegetic. Cu toate astea, expoziția, o cercetare de istoria ideilor, reușește să livreze o imagine coerentă a fundamentului justificator care articulează laolaltă societatea informatică neoliberală contemporană și economia-internet. Mai mult, curatorii, Anselm Franke și Diedrich Diederichsen, au identificat și o imagine emblematică de o universalitate comparabilă, care permite situarea istorică și topografică a începuturilor acestei narațiuni la sfîrșitul anilor ’60, în California: imaginea întregului Pămînt ca o planetă albastră, ceea ce a semnalat cristalizarea unei imaginații planetare. O fotografie pe care o pun în contrast cu cealaltă imagine globală precursoare aparținînd perioadei postbelice – cea a ciupercii generate de bomba atomică, reprezentînd extincția rasei umane și Holocaustul.

Produsă în 1968 de astronauții misiunii Apollo 8 „Earthrise“, imaginea întregului Pămînt ne arată planeta ca sistem închis și interconectat, fără granițe sau limite. (A se vedea amintirile lui Russel Schweickarts – astronaut în misiunea Apollo 9 – în „Fără hotare, fără granițe“, text publicat în In Context. A quarterly of Humane Sustainable Culture 3, 1983, p. 16–18.) Creată la momentul de apogeu al cursei pentru dominație cosmică din timpul Războiului Rece‚ ca imagine a maximei extensii la care poate ajunge puterea militară, fotografia – conform tezei curatoriale – stimulează în mod paradoxal o mișcare inversă, dar nu mai puțin universalistă. Luîndu-și rămas-bun de la dualismul occidental, ideea unei planete administrate rațional, organizate ca o rețea sau un proces de coordonare a fluxurilor de informație, promite posibilitatea unei lumi echilibrate, eliberate de politicieni (corupți), birocrați sau instituții care amenință starea de pace.

Premisa holistică a imaginii Pămîntului întreg, care transcende particularitățile, felurile de politică/istoria, funcționează ca un model pentru utopiile nonierarhice și antiinstituționale ale unor curente de gîndire aparent opuse. Privirea umană aruncată din spațiul cosmic îndărăt spre Pămînt a stimulat o comutare a atenției înspre sine, înspre relația sa cu societatea și cu mediul natural – la fel cum filmul lui Stanley Kubrick, 2001: o odisee spațială, este o invitație la explorarea cosmică a eului și a evoluției primatelor. Noii comunitariști din America de Nord, care în anii ’60 părăsiseră orașele pentru a explora alte moduri de viață în zone rurale sau scenarii postapocaliptice de conviețuire în deșert, își organizau comunitățile pornind de la ecuația sinele = lumea. Percepția lor romantică asupra naturii presupunea că o schimbare în mediul personal și a propriei conștiințe va însemna simultan o schimbare a întregii lumi. Într-un mod similar, ideea biosferelor ori a unui ecosistem închis, al cărui echilibru e amenințat de intervenția umană/tehnologică și care, în consecință, trebuie protejat, a devenit principalul argument pentru mișcarea ecologistă ce revendica măsuri solidare, la nivel planetar – un principiu cibernetic încă dominant în acest discurs. Ideea unui echilibru susținut prin autoreglările concordante ale unor tipare, fluxuri și bucle informaționale interconectate a fost esențială în același timp pentru dezvoltarea teoriei sistemelor, a ciberneticii și a tehnologiei computerizate.

 

Accesul la mijloace

Istoriile conceptuale comune ale acestor curente distincte au devenit direct sesizabile prin vecinătatea lor tipografică în publicația The Whole Earth Catalog [Catalogul Pămîntului întreg], care, ca arhivă a contraculturilor californiene, este principala sursă și principalul element al expoziției celor de la HKW. Biologul, antreprenorul, artistul și editorul Brand a luptat el însuși, prin campania „De ce nu am văzut încă o fotografie a întregului Pămînt?“ (1966), pentru popularizarea imaginii planetare, recurgînd la variațiuni ale temei în fiecare număr al revistei pe care o edita. Operînd ca un releu central și ca o platformă de comunicare pentru comunitariști, catalogul încuraja în plus participarea activă a cititorilor săi, care puteau sugera teme de dezbatere sau puteau înainta recenzii. În paginile sale, publicația prezenta unelte multiplu folositoare pentru moduri de viață diferite, cum ar fi kituri pentru construirea de domuri geodezice ori calculatoare primitive și cărți despre cibernetică, psihologie, învățături ezoterice ori protecția mediului. Un amalgam ținut laolaltă de teoria „jocului planetar“ a lui Buckminster Fuller, care își imagina un model de administrare computerizată și de împărțire rațională a resurselor, susținut printr-un proces colaborativ gestionat de „designeri holiști“, și nu de ideologi.

Examinînd paginile catalogului, putem vedea o reconciliere californiană unică între tehnologie și aspirația spre egalitate socială și politicile ecologice bazate pe sustenabilitate, care mai tîrziu și-a găsit locul printre visele antreprenoriale din Silicon Valley despre o economie-internet, echitabilă și autoreglată. Spre deosebire de contemporanii lor, New Left, Black Panthers sau The Liberation Movement, New Communalists nu au văzut relația dintre tehnologie și aparatul militar-industrial ca una care să reprezinte o amenințare serioasă la adresa libertății. Mai mult decît atît, viziunea lor holistică i-a pus într-o poziție care ignora diferențele de clasă, de rasă și de gen – aspect vizibil în absența polemicilor politice ale vremii din catalogul ale cărui pagini erau destinate bărbaților albi din clasa de mijloc –, chiar dacă imaginea Pămîntului produsă de NASA are în centrul ei continentul african.

Expoziția HKW are meritul de a fi pus în evidență aceste unghiuri moarte, legate în mod natural de ideologia consumeristă actuală, în care autooptimizarea prin intermediul unor instrumente magice, garantînd accesul la rețele online controlate de instituții/companii extrem de puternice, transcende condițiile de producție și relațiile de putere. Și totuși, nu o reluare a criticii contraculturii, a eșecurilor și omisiunilor ei este ceea ce această expoziție și-a fixat drept sarcină. La un nivel mai abstract, Pămîntul întreg. California și dispariția exteriorității se concentrează asupra hotarelor delimitînd cadrul cel larg ce cuprinde în sine imaginea planetară ca factor esențial în antropocen. Chiar și în vremuri marcate de calamități naturale și de consensul retoric universalist adiacent asupra unor forme de acțiune globale, instituțiile supranaționale și metodele lor trebuie permanent puse sub semnul întrebării: cine vorbește și cu ce intenție? În ceea ce privește însă prezentările viitoare din cadrul Proiectului Antropocen al celor de la HKW, ne așteptăm să găsim mai mult decît o perspectivă strict californiană.

Traducere de Mihai Pecingine