Numărul #44, 2013
Insert

Proprietatea, salariul și greva
Raluca Popa

Raluca Popa folosește deseori ca materie primă a lucrărilor obiecte și documente personale, precum caietele de desen ale tatălui ei sau, în cazul de față, lucrările de control din gimnaziu. Lucrul cu/pe documente e o practică larg folosită de diferiți artiști, prin diferite metode, dar poate cel mai eficace e atunci cînd intervențiile și modificările minime, uneori neașteptate, răstoarnă situația și îmbogățesc spectrul posibilităților de interpretare prin noi problematizări. 

Pentru rubrica insert din acest număr, Raluca Popa a ales trei dintre sutele de lucrări de control din arhiva personală, avînd trei subiecte de examinare la materia „cultură civică“: proprietatea, salariul și greva (toate notate cu 10).

Momentul în care datăm aceste extemporale e important: ele sînt scrise imediat după 1989, cînd aceste noțiuni au suferit modificări structurale și simbolice esențiale. Felul cum sînt analizate inițial aceste subiecte, într-un mod superficial și rece, reflectă nu doar nivelul cerințelor școlare, dar și neputința sau neseriozitatea cu care au fost abordate în cadrul educațional aceste schimbări sociale. De exemplu, la subiectul despre proprietate, lipsesc cu desăvîrșire informații și sensuri din istoria recentă a acestuia. Faptul că doar cu cinci ani înainte proprietate însemna cu totul altceva pentru România este omis.

Observăm și o ușoară contradicție cu senzația inoculată în conștiința comună, că înainte de 1989 toate aceste subiecte erau tratate greșit sau cu rea-credință, iar după 1989 am început să le luăm în serios sau într-un mod just. Astfel, discuția se mută de pe obiectul cu conotații și nostalgii personale pe o reflecție asupra schimbărilor prin scurtcircuitare care au afectat generația Ralucăi Popa. Generație care, fiind lipsită de posibilitatea unor analize ale acestor schimbări, a fost lăsată într-o stare de amnezie și negare totală. (Ciprian Mureșan)