Numărul #45, 2014
Galerie

Liquid Economy: Production/Consumption/Alienation
Dan Mihălțianu

Modernitatea tîrzie nu are punct de fugă, marginile îi sînt în continuă expansiune, nomadicul domină viața de zi cu zi, iar permanența și continuitatea sînt doar branduri turistice. Globalul contemporan încorporează practicile locale, le nivelează, le amestecă și le transformă în semne recognoscibile, în bunuri de consum; relațiile sînt intense, dar de scurtă durată, benzile rulante de producție devin invizibile, mașinile de vîndut vise strălucesc cu litere mari, de neon, iar prezentul se transformă în aburi și vapori. Aceste trăsături, dintre care multe compun epoca „modernității lichide“ descrisă de Zygmunt Bauman la începutul noului mileniu, se regăsesc încă din prima parte a anilor ’90 în lucrările artiștilor contemporani, mai ales ale celor din fostul bloc estic, pentru care granițele se lichefiază la propriu și capitalul devine sinonim cu circulația liberă (the free flow of capital). Aceștia s-au remarcat drept colecționari de imagini ale efemerului, documentariști ai noilor peisaje urbane, atenți la întîlnirile idiosincratice dintre culturi ajunse dintr-odată în conviețuire, inventariindu-și experiențele personale ca pe ultime mărturii ale unei lumi a cărei schimbare ireversibilă o percepem în timp real sau creînd pentru celălalt condiții de experiență plurisenzoriale, care să indice infiltrarea diferitului în familiar.

Dan Mihălțianu nu s-a oprit cu investigarea și înregistrarea acestei lumi la anii în care a plecat din România în Europa mai mult sau mai puțin de Vest. Proiectul său de cercetare vizînd „economia lichidă“ a devenit unul permanent, în care se pot citi permeabilitățile contextelor locale și global, interschimburile continue dintre acestea, evitarea instaurării unui sistem uniform și unitar prin supraviețuirea economiilor sau stilurilor de viață alternative, precum și flexibilitatea structurilor social-politice în care artistul (lucrătorul cultural) poate oricînd oferi un model de adaptare.

În selecția alcătuită pentru IDEA putem citi principalele direcții din această cercetare, fiecare dintre ele reprezentînd o imagine sintetizatoare atît a ultimilor 25 de ani, cît și a unui prezent deschis – de la perechile purtate de jeans (1990–2013) la mulțimile în stradă și la sticla potențial incendiară. (Raluca Voinea)

„Termenul de «economie lichidă» se referă la fluiditatea, volatilitatea, versatilitatea și imprevizibilul unui fenomen global – existența economiilor alternative, autonome, paralele sau subterane, în cadrul actualului sistem economic oficial. Persistența unor practici tradiționale sau arhaice, combinate cu noi tehnologii și forme de producție în procesul reajustării la noi situații politice, sociale și economice care se petrec periodic în societatea noastră, este un factor de continuitate și dezvoltae, dar și o alternativă la economia globală, subordonată structurilor și intereselor transnaționale. Există o interconexiune puternică între structurile economice, sociale și culturale de la toate nivelurile, care face ca dihotomiile oficial/underground, legal/ilegal, industrial/artizanal, cultură înaltă/cultură populară, profesionist/amator, calificat/autodidact, tradițional/vizionar să fie aproape inseparabile.“ (Dan Mihălțianu)