Numărul #46, 2014
Arhivă

kinema ikon – experiment continuu
Ileana Selejan

http://kinema-ikon.net/

În noiembrie 1994, în cadrul lucrării de grup cu titlul Randevuul,realizată cu ocazia expoziției 01010101 (organizată de Centrul Soros pentru Artă Contemporană – CSAC – la Muzeul Țăranului Român din București), membrii kinema ikon au creat o serie de acțiuni și instalații în spații nonconvenționale: în piața de vechituri Ocikadin Arad, după cum relatează Irina Cios, au „expus“ o bicicletă cu inscripția „această bicicletă nu este de vînzare“1; la unitatea de produse agricole (aprozarul) Arlefruct,aceiași „agenți“ în travesti au cadorisit cumpărătorilor numărul cel mai recent al revistei grupului, Intermedia – „poftiți cultură multimedia în plasa cu legume!“; au consumat cu poftă un borcan de Nutella cu lingurițe de unică folosință, prin schimb telepatic între spațiul de la București și sediul ki de la Arad etc. Un grup intermedial, interdisciplinar, multidimensional și longeviv, care din anul 1970 reunește la Arad personaje preponderent din lumea artei, dar și din afara acestui univers restrîns, scriitori, designeri, muzicieni, informaticieni, intelectuali din domenii multiple... cărora li se alătură un public la fel de divers, intergenerațional. Trebuie menționate pentru început două texte de referință, scrise de fondatorul grupului, George Sabău, în 2005, cu ocazia retrospectivei kinema ikon la MNAC, respectiv în 2010, odată cu aniversarea a 40 de ani de existență a grupului.2 Relatarea de mai jos urmărește astfel etapele definite de dînsul, nu doar pentru a respecta „dorințele“ artistului, ci pentru că perspectiva descrisă este una interioară, care cunoaște în detaliu istoria acestui grup experimentalist, ezoteric și imprecis – după cum scrie Sabău, a.k.a. geosab,însuși: „sper ca lectorul interesat de domeniul contradictoriu al creației experimentale să perceapă corect interesanta poveste a unui grup atipic“.3 Textul de față abordează din perspectivă analitică diferite aspecte specifice grupului, legate de contextul în care acesta a existat/rezistat pînă în zilele noastre. Distincțiile contextuale se remarcă, de asemenea, în tipologiile și temele lucrărilor. Activitatea ki poate fi împărțită astfel în patru etape distincte:

 

Film experimental, 1970–1989

Grupul și-a început activitatea în anul 1970 la Școala de Artă din Arad. Reuniți în cadrul unui atelier de film, denumit inițial Atelier 16, participanții, majoritatea elevii lui George Sabău la Liceul de Artă, erau interesați în principal de creația experimentală. Sigur că în contextul regimului comunist apariția unui grup totalmente independent ar fi întîmpinat dificultăți. Pentru început s-a constituit un cineclub,unde membrii se întruneau pentru a viziona și discuta diverse pelicule, accentul fiind pus pe filmele de avangardă – în limita accesului din perioada respectivă. Întîlnirile au avut de asemenea un important suport teoretic, contribuția formativă fiind a lui George Sabău, inițiatorul proiectului, care în acei ani folosea deja sintagma „kinema ikon“ tocmai pentru a descrie fundamentul teoretic al lucrărilor individuale și de grup care vor urma: kinema, adică mișcare, iar ikon, imagine. Activitatea propriu-zisă a grupului începe acolo unde se întîlnesc cele două concepte, adică în jurul anului 1975, cînd apar primele filme experimentale de autor. Deoarece această introducere sumară nu ne permite să intrăm în prea multe detalii, recomand din nou textele de referință menționate, unde cei interesați să aprofundeze studiul vor descoperi luxul necesar de amănunte, inclusiv în ceea ce privește membrii grupului și seria de filme realizate în această primă etapă de activitate. Important de menționat rămîne aspectul interdisciplinar, de unde reiese și atitudinea experimentalistă a grupului: artă, arhitectură, muzică, știință, litere etc. În paralel cu activitățile de producție și proiecțiile cinematografice, atelierul a fost un punct important de întîlnire pentru diverși participanți la viața culturală a orașului. Astfel că o serie de 18 expoziții de pictură, grafică, fotografie și mail art au fost organizate în regim neoficial sub „umbrela“ grupului, în holul atelierului. Vom vedea cum această trăsătură devine caracteristică grupului de-a lungul întregului său parcurs. E vorba de susținerea și încurajarea unor evenimente artistice și culturale, de interes comun, dar nu neapărat suprapuse activităților sale formale. Grupul a adunat, de altfel, o mulțime de personaje atipice, de la muzicieni la informaticieni sau scriitori – domenii ținute la distanță în discursul artistic [vizual – n. red.] tradițional, fără a mai menționa discursul artistic [vizual] oficial, care nici măcar nu accepta existența acestor incursiuni în cadrul artei [plastice]. Aici este vorba de o corespondență clară cu mișcările de avangardă care își au originea în perioada interbelică și al căror impact continuă să se resimtă și după cel de-al Doilea Război Mondial. Inspirați de dadaiști, fascinați de noile tehnologii, chiar și într-o perioadă în care accesul la acestea era încă problematic din cauza condițiilor istorice precare, adăugînd lipsa universală de sens a existenței în regim totalitar, obținem un cocteil de senzație, molotovian. Accentul asupra practicilor interdisciplinare, atenția acordată noilor tehnologii și, nu în ultimul rînd, dorința de a traversa prin intermediul limbajelor estetice zone ale experienței senzoriale imediate, trăite – de aici rezultă aplicabilitatea proiectelor kinema ikon, care nu au neapărat o finalitate precisă. În accepțiunea ki, opera de artă își desface conținutul (se asamblează și se dezasamblează) în dialog deschis, între participanți, sau prin contactul cu publicul. Obiectele estetice rămîn astfel „în mișcare“, conținutul lor fiind determinat desigur de suportul tehnic/informațional/conceptual/contextual, dar flexibilizat prin aportul spectatorului, „victimă“ a trecerii timpului. O altă decodare l-ar considera privilegiat pe același spectator tocmai datorităperspectivei unice a temporalității în flux.

 

Mai rămîne de menționat aici puternicul efect al contextului istoric, cu un efect constrîngător asupra activității grupului, care, după cum mărturisește George Sabău, „în cercurile artistice din România [...] era perceput ca unul atipic, nonconvențional și underground, fiind astfel vulnerabil în fața presiunii ideologice a regimului comunist“.4 kinema ikon a participat la întîlniri și expoziții importante din această perioadă, inclusiv Medium (Sfîntu Gheorghe, 1981) și Spațiul-oglindă (București, 1986); de asemenea, a organizat la Arad douăsimpozioane interdisciplinare: Intermedia 1, Imaginea în discursul artistic (mai 1984) și Intermedia 2, Intervalul în discursul artistic (mai 1988). În ce privește expozițiile internaționale, ieșirile grupului au fost blocate în mod repetat de organele politice ale regimului, cu implicarea Securității, odată ce un număr semnificativ dintre membrii săi au încercat să fugă din țară. Prezența kinema ikon nu a fost una marginală pe „scena“ artei contemporane din România în perioada comunistă. Dimpotrivă, remarcăm participarea grupului în cadrul aproape tuturor evenimentelor importante, în principal „neconvenționale“, în jurul cărora s-au adunat personalități reprezentative ale generației 1980. Întîlnirile sub pretextul expozițiilor, proiecțiilor de film sau al discuțiilor critice aveau în mod clar un caracter subversiv, oferind ocazia de a contempla posibilități diferite în raport cu discursul (cultural) oficial. De aici și interpretarea filmelor experimentale din această perioadă, care rămîne intenționat vagă. Niciunul dintre cele 62 de filme de autor nu a fost creat cu un substrat politic care să fi criticat în mod direct regimul. O asemenea „acțiune“ ar fi riscat statutul și funcționarea întregului grup.5 Contextul și-a lăsat totuși amprenta pe celuloid, iar implicațiile politice se resimt, chiar dacă într-un mod subtil, silențios. La încheierea acestei etape (sigur că anul 1989 nu poate marca decît o limită clară), grupul număra 30 de autori și în jur de 100 de membri participanți. Cea mai importantă expunere a materialelor din această etapă a avut loc în mai 1995, în cadrul unui eveniment organizat de curatorul Jean-Michel Bouhours la Cinemateca Centrului Pompidou de la Paris.

 

Mixed media & hypermedia, instalații multimedia, 1990–2005

În decembrie 1989, ca reacție la profundele schimbări produse de căderea regimului, se constituie un Club pentru Dialog Social, o grupare anexă, nonprofit, construită pe structura integrativă și interdisciplinară a kinema ikon,conform principiilor de angajare stabilite în cursul perioadei antecedente. Un fel de think-tank,un proiect activist, care să genereze conținut legat de procesele politice și sociale curente. Continuarea proiectului estetic anterior ar fi fost greu de susținut din punct de vedere critic, odată cu apariția unui nou public implicat în constituirea societății civile postdecembriste. Din 1990 atelierul se mută la Muzeul din Arad, iar între 1990 și 1993 Clubul publică revista Conversația (19 numere). După cum explică George Sabău, revista a fost percepută mai mult ca o curiozitate a vremii: „Grafic arăta ca o revistă de avangardă din anii 1920, iar textele, oricît erau de «ancorate» în realitatea cotidiană a momentului, oricît de adecvat reflectau climatul începutului de tranziție, așadar, aceste texte emanau mai mult stări de spirit cu un evident parfum ezoteric, fiind scrise impecabil stilistic de niște persoane care, de fapt, aveau alte treburi decît cele de implicare civică“.6 De aici distanțarea grupului de implicarea în viața socială înțeleasă în sens strict activist și începutul unei noi perioade experimentale. Dacă înainte de 1989 accesul la tehnologiile curente era nu doar dificil, ci chiar imposibil din cauza cenzurii, după 1990 începe o reală deschidere, iar kinema ikon prinde valul... Revenim la experiment, formal, conceptual și, în acelasi timp, social și politic, dar din nou într-un mod subtil, jucăuș, mai putin pedagogic și prescriptiv – aici relatez o opinie personală, cu mențiunea că George Sabău insistă asupra distanței între cele două sfere de influență.

 

Anul 1993, odată cu încheierea publicației, marchează și un prim schimb de generații, deoarece principalii protagoniști din generația 1980 ajunseseră pe alte meridiane. La Muzeul de Artă din Arad, criticul și istoricul de artă Judit Angel pregătește o serie de expoziții, cu intenția de a deschide universul restrîns al artelor plastice locale prin inițierea unor proiecte de critică insituțională, de colaborare cu artiști și organizații internaționale, prin redefinirea conceptelor fundamentele legate de mediile de creație estetică contemporană într-o Românie aflată la periferia centrelor artistice din Vest. În 1994, apar primele lucrări kinema ikon care „cochetează“ cu mediul digital, ambele expuse în cadrul expoziției ART unlimited s.r.l., organizată tot de Judit Angel la muzeu. Lucrarea lui Călin Man, O-zenee în spațiul mioritic,conține un computer blocat, rămîne deci în analogic, constituind (aș spune) un fals digital sau mai degrabă un digital nerealizat. Caius Grozav, în schimb, folosește computerul pe post de „unealtă“ pentru a crea imagini, realizînd un produs la origine digital, dar „tradus“ totuși în analogic, vezi Almost noTHING. Tot în 1994 începe, în paralel cu activitățile grupului, publicarea revistei Intermedia – nu este vorba de o plaformă pur teoretic-analitică sau ilustrativă, ci mai degrabă de o „operă“ ki în sine, un alt loc de adunare a ideilor, parafrazelor, vizualizărilor etc. Prima lucrare realizată exclusiv în mediul digital apare în 1996, sub titlul Cavalerul din Carpați. Este vorba de o lucrare de grup, intermedială, creată pentru expoziția Complexul muzeal din 1996 (Muzeul de Artă Arad, curator Judit Angel); transferat pe video, conținutul lucrării a fost difuzat zilnic prin programul local de televiziune Intersat... La finalul transmisiei apărea îndemnul către telespectator de a vizita expoziția propriu-zisă la muzeu.

 

O serie de lucrări kinema ikon (analogice și digitale) au fost incluse în această perioadă în expozițiile de referință ale Centrului Soros pentru Artă Contemporană, redenumit Centrul Internațional pentru Artă Contemporană, din București (CSAC/CIAC), începînd cu Ex Oriente Lux (1993) și terminînd cu Experiment (1996), unde este expusă Opera Prima – prima lucrare digitală a grupului, pe suport CD-ROM. Al doilea proiect digital colectiv, Commedia del Multimedia, apare în 1997. Astfel că din 1994 începe perioada de producție artistică pe care George Sabău o numește hypermedia,marcînd în mod clar și definitiv trecerea către modalități estetice și tehnice exclusiv digitale, de tip new media,unde fabricarea lucrărilor se produce pe suport electronic, computer, CD-ROM, transfer video, pe internet sau sub forma instalațiilor intermediale. Notabilă este prezenta kinema ikon la diferite expoziții de new media art; de asemenea, invitațiile de a participa la festivaluri internaționale de specialitate. Lista include: International Electronic Media Forum, OSTranenie Bauhaus Dessau Foundation, în 1997; International Festival for Film, Video and New Media VIPER, Lucerna, Elveția, în 1998; International Symposium of Electronic Art ISEA Revolution, în 1998, la Liverpool, și ISEA Revelation, 2000, la Paris. În anul 2003, kinema ikon și Călin Man, a.k.a. revoltaire, expun în pavilionul României la Bienala de la Veneția lucrările Esoth Eric și net.art_kit ale lui Man și lucrarea colectivă alteridem.exe_2, realizată pe suport digital interactiv (CD-ROM, internet și in situ pe durata evenimentului).

 

Hybrid media, 2004–2012

În jurul anului 2004 începe colaborarea kinema ikon cu un grup eterogen de artiști și designeri tineri reuniți în jurul kf Arad – cafenea, club și spațiu de artă neconvențională, fondat de Ioana Eremias și Gabriel Cosma. Majoritatea participanților la evenimentele organizate sub „umbrela“ ki în această perioadă sînt studenți sau absolvenți ai Facultătii de Artă din Timișoara sau Cluj, iar alții elevi ai Liceului de Artă din Arad. Accentul rămîne pe mediul digital și se realizează în principal lucrări de tip new media; „sistemul de operare digital este o condiție sine qua non,fiind utilizat în mod firesc de la vîrste fragede“, explică George Sabău, care urmărește cu entuziasm evoluția proiectelor lor.7 Hybrid media se referă tocmai la formele mixte digital/analogic recurente în practicile acestei generații. Din 2010, odată cu aniversarea a 40 de ani de activitate (vezi expoziția 7010) începe o nouă eră: se activează un dialog între generații, care pînă acum nu s-a conturat în linii atît de clare.

Revista Intermedia devine o platformă conceptuală8, un fel de dosar care adună proiecte pe diverse teme, iar întreaga poveste începe să se îndrepte înspre crearea unor lucrări complexe, enciclopedice chiar și, din principiu, interactive, care rămîn însă în stadiul de schiță, deoarece spațiile de expoziție întîrzie... Proiectul Wunderkammer își are originea astfel în numărul 23 al Intermedia,din anul 2011. Sub titlul Skepsis, George Sabău lansează un apel la proiecte cu tema aparatelor optice de la începuturile cinematografiei, de tipul praxinoscopului. Se declanșează o mașinărie fantastică, a cărei existență se prefigurează, de fapt, în cîteva dintre lucrările de la începutul anilor 2000, mai precis Hymera net.work,prima lucrare realizată de grup direct „în rețea“. În sfîrșit, în anul 2012 kinema ikon primește o sală de expoziție, un cub (aproape) alb în spațiul Muzeului de Artă de la Arad. Însuflețită de noile mecanisme și bricolaje interactive, Wunderkammer readuce opera ki în spațiul imediat fizic, reapropiindu-se de vizitator, dar păstrînd totuși distanța, nu mai departe de un click. Lucrările se diversifică din nou, apar exemple sculpturale, picturale, grafice, mixed media... Se observă o revenire la practici analogice, un fel de „back to the basics“,dar cu experiența acumulată a stagiilor precedente. Odată cu noua generație ki, programul teoretic se relaxează, iar Wunderkammer devine un spațiu generativ, dar și de reflecție.

 

Expoziția permanentă, Muzeul de Artă Arad, 2012

Kinema ikon rămîne „on permanent view“ la finele galeriilor Muzeului de Artă. Expozițiile alternează între selecții de lucrări executate de-a lungul anilor de activitate, curatoriate de Călin Man și George Sabău, și expoziții tematice temporare. Întreaga operă ki „trăiește“ actualmente pe un hard drive inscripționat survival ki,care va fi reactualizat odată cu realizarea de lucrări noi și expus în diferite locuri în cursul următorilor ani. Actuala ediție a kit-ului expiră în 2015. Proiectul principal lansat în 2013 a fost serialul ki, iar primele zece episoade au constat din expoziții individuale. Sezonul din 2015 va aduce proiecte în colaborare realizate de un membru ki împreună cu un curator sau un critic invitat. În 2014, sub umbrela ki, împreună cu revoltaire aka Călin Man, am curatoriat expoziția R.A.M. Random Access Memory, organizată de Primăria Municipiului Arad, care a adus în sălile muzeului în jur de 50 de artiști și critici din țară și din străinătate.

 

Cîteva note pentru final:

(#) kinema ikon este din principiu o platformă interdisciplinară, intermedială și bazată pe colaborare, care presupune prezența unui spațiu interactiv, analogic (muzeul, cubul alb, diversele spații nonconvenționale, inclusiv kf Arad, revista Intermedia,publicațiile grupului, cărțile de autor și cataloagele expozițiilor) sau digital (regăsit în zona de acțiune dintre lucrări și spectator, odată ce contactul cu vizitatorii/user-ii este activat).

(#) Oare iconoclaștii să fie pînă la urmă cei mai aprigi credincioși în ce privește puterea imaginilor? Rămîne de văzut.

(#) Plecînd de la atelierul de film din 1970 și ajungînd la forma actuală de hybrid,kinema ikon respectă misiunea de la care a pornit: (1) de a susține, informa și promova modalitățile experimentale de creație, fără a se rezuma la domeniile exclusiv artistice, și (2) de a utiliza și implementa tehnologiile curente în proiectele realizate, de a răspunde creativ implicațiilor pe care acestea le au în viața de zi cu zi și pe care cu siguranță le vor avea în viitor.

 

Note:
1. ‑Irina Cios, „Profil ’90. kinema ikon sau cum «’80-iștii» devin «’90-iști»!?“, Observator cultural, nr. 32, octombrie 2000.
2. ‑Textul lui George Sabău, „Istoria contextuală a grupului kinema ikon“, a fost publicat în catalogul retrospectivei kinema ikon la Muzeul Național de Artă Contemporană, București, 2005, iar eseul introductiv „kinema ikon: experimental films: analogic & digital“ apare în catalogul kinema ikon 7010 (Arad, Muzeul de Artă, 2010).
3. ‑Sabău, 2005, p. 5.
4. ‑Ibidem, p. 9.
5. ‑Pentru o perspectivă mai amplă asupra poziționării grupului în contextul politic înainte de decembrie 1989, consultați textele de mai sus. Citez din „kinema ikon: experimental films: analogic & digital“, textul original fiind în limba engleză: „The kinema ikon group members had obviously an anti-system attitude/communist system, of course/but the group, as a collective entity, was not a dissident one, because it would have been crushed in a minute“.
6. ‑Sabău, 2005, p. 31.
7. ‑Sabău, 2005, p. 63.
8. ‑Revista „conține“ lucrări realizate în cadrul workshopurilor și expozițiilor Freestyle din 2006, 2007 și 2008. La ediția din 2010, cu tilul D.R.P.T. și addenda, membrii sînt invitați să creeze fiecare cîte un afiș tematic. „Revista“ se desface astfel în fîșii și se distribuie sub forma unui tub pentru planșe, afișele fiind mai apoi răspîndite pe mapamond, expuse pe străzile orașelor.