Numărul #46, 2014
+

Experiențe de activism local – Cluj
Redacția

De cîțiva ani încoace, atitudini militante situate în răspăr cu statu-quoul politic, economic și social local și internațional au început să producă, și în România, o suită de practici colective, mai mult sau mai puțin confidențiale, vizînd inventarea și/sau punerea la lucru a unor forme de acțiune socială directă. Au apărut și au dispărut, ori s-au retras în umbră, grupări, inițiative, proiecte; au apărut altele noi sau au fost continuate tronsoane din cele vechi, într-o dinamică fără prea multe documente.

Grupajul de interviuri ce urmează dorește să retraseze ceva din această dinamică la nivelul orașului Cluj. Nu avem, nu putem avea pretenția exhaustivității și nici aceea a unei urmăriri obiective („socioistorice“, să zicem) a desfășurărilor concrete, ele aflîndu-se – ni se pare – într-o stare mai curînd magmatică. Inițiativa noastră rămîne, așadar, la nivelul unui simplu crochiu. Există totuși un motiv pentru asta. În locul unei cartografieri complete, strict documentariste, am vrut ca accentul să cadă pe dificultățile efective cu care se confruntă la firul ierbii emanciparea politică și soluțiile (sau măcar jumătățile de soluții) pe care le-au găsit diversele încercări în acest sens. De aceea, n-am insistat să obținem „versiuni oficiale“ ale discursurilor pe care le țin despre ele diversele organizații, ci am rămas la nivelul unor simple conversații de recunoaștere cu actori implicați în activitatea lor. Dacă ele ni s-au dovedit utile și deci publicabile, de împărtășit cu mai mulți, este pentru că, în filigranul lor, devin lizibile niște motive recurente, comune, care surprind destul de bine, credem, concretul social, societal, popular, dar și cel instituțional, birocratic, administrativ (... politic), în care trebuie să se miște orice intenție de opoziție activă la ordinea existentă.

Rațiunea intimă pentru care am ales tocmai cele patru organizații pe marginea cărora vom discuta în continuare ține de vocația rubricii „+“, și anume aceea de a orienta atenția pe fenomene în care se intersectează (căci + = și X) arta (înțeleasă în sensul generic de „plastică“, de punere în formă sensibilă pentru a arăta efectiv ceva, pentru a da ceva de văzut/perceput și, așa, de priceput) și politica/polisul (formalitatea cardinală a socialului, structura fundamentală – esențialmente multiformă – a felului nostru de a fi împreună, care ca formalitate-de-lume, formă-a-lumii, oricît de opac ar suna aceste expresii aici, se întipărește pînă și în cel mai mărunt gest artistic, dar strălucește cu claritate doar în operele exemplare, această strălucire fiind chiar criteriul exemplarității lor, pentru a reaminti foarte schițat o lecție heideggeriană deja veche din „Originea operei de artă“).

Cele patru organizații pe care ne-am concentrat atenția sînt deci, în primul rînd, patru puneri-în-formă sau, mai puțin elaborat, patru forme de „plastică socială“ – diferite, dar totuși înrudite, emblematice oarecum pentru „ce pot face“ sau pentru „ce și-au imaginat că pot face“, în condițiile societale și politice curente, grupuri de cetățeni în sînul cărora s-a ivit o nevoie politică imposibil de gestionat în cadrul acestor condiții și care au decis că nu se mai pot mulțumi cu ceea ce le oferă politica politicianistă. Credem că, din punctul de vedere a ce ne interesează pe noi aici, și anume lecțiile de învățat din practicile efective, exemplaritatea acestor patru forme de acțiune colectivă nu e știrbită de faptul că unele dintre ele au dispărut nominal sau au trecut prin momente de fractură internă. Dimpotrivă, toate aceste detalii sînt sau pot deveni semnificative pentru cei care, pe viitor, își vor bate capul cu lucruri similare.

În fine, spuneam că nu avem nicidecum pretenția de exhaustivitate. Lipsesc, de pildă, Grupul de Acțiune Socială (GAS) și tranzit.ro/Cluj (prezentată altfel, cu o altă ocazie, în paginile revistei noastre). Nu e vorba de excluderi simbolice (absențele nu înseamnă chiar nimic), ci pur și simplu de contingențele muncii redacționale (timp, spațiu tipografic etc.), pe de o parte, iar pe de alta, de intenția noastră de a antrena în dezbatere și alte voci, oarecum mai puțin auzite, ale unei lupte/munci/strădanii care ne privește, fără îndoială, pe toți.

Redacția