Supernova, Arta pentru Mase, Studio Protokoll, 22 martie,
curator: Attila Tordai-S.

Prezentata ca o colectie de primavara-vara marca Supernova (continind un proiect comun, Arta pentru Mase, cel care a dat si titlul expozitiei, si cite o lucrare a fiecarui membru al grupului: Ciprian Muresan, Cristi Pogacean si Istvan Laszl?), marcind si redeschiderea Studioului Protokoll, Arta pentru mase nu putea fi decit un eveniment.
Titlul expozitiei poate fi cel mai bine explicat prin faptul ca materialul brut cu care opereaza baietii din Supernova sint diferite forme ale identitatii in societatea de consum, mai precis cliseele, fie ele oficializate ca atare (sub forma de branduri), fie legitimate ca clisee prin excesiva lor vehiculare in cadrul culturii vizuale contemporane.

Lucrarea lui CIPRIAN MURESAN Leap into the void ? after 3 seconds [Salt in gol ? 3 secunde mai tirziu] recreeaza setting-ul din originalul Leap into the Void al lui Yves Klein, dar la aproximativ 3 secunde dupa momentul surprins in fotografia originala.
Acum artistul e strivit de trotuar, iar biciclistul e ceva mai indepartat de prim-plan.
Acest interval de 3 secunde care desparte momentele din cele doua lucrari e, de fapt, intervalul de 40 de ani care desparte lucrarile, cel putin la nivelul evolutiei relatiei dintre privitorul obisnuit si imaginea artistica.
Putem presupune ca imaginea lui Yves Klein lansat in saltul lui (catre imaterial, dupa cum ne informeaza el) putea sa provoace o oarecare tulburare in mintea privitorului (din categoria celor care nu citisera The Chelsea Hotel Manifesto) la gindul ca insul din imagine se va fi strivit de trotuar in urma temerarului sau performance.
Pe individul neavizat de azi insa, respectiva imagine il lasa, cu siguranta, rece. Pentru acesta, Leap into the void nu mai e imaginea unui ins care la 3 secunde dupa momentul fotografiat se va strivi de trotuar, ci e pur si simplu un ins in aer (cu o figura usor timpa).
Ce s-a schimbat de fapt in ultimii 40 de ani la nivelul imaginilor vehiculate in cultura vizuala populara ca sa determine o asemenea schimbare de perceptie? Nu mare lucru. Imaginile sint cam aceleasi. Doar ca sint mai multe. Mult mai multe. Individul contemporan e bombardat zilnic de un numar incomparabil mai mare de imagini decit privitorul de acum 40 de ani, care nici nu avea la dispozitie majoritatea canalelor prin care se realizeaza astazi acest flux vizual. Or, aceasta inflatie de imagini a produs si o mutatie la nivelul perceptiei imaginilor. Numarul de imagini mentale pe care o imagine perceputa le determina e mai scazut decit cu 40 de ani in urma. Educat la alti parametri, obisnuit cu un numar imposibil de procesat de imagini, publicul e mai imun la dezvoltarea mentala intr-o schema narativ-cinematografica a unei imagini, care nu mai e insotita automat in momentul perceptiei de imaginile momentelor care i-au precedat, respectiv urmat.
Pentru ca o imagine sa mai poata pretinde o urma de emotie din partea unui privitor, ea trebuie sa contina, efectiv si vizual, mesajul si punctul culminant al naratiunii la care face referinta. O imagine care nu e highlight-ul naratiunii la care se refera, ci un moment anterior sau ulterior, nu mai e... tare, climaxul trebuie sa fie in-your-face, artistul trebuie sa fie acolo, atunci, strivit de trotuar.
Daca explicatia nu e suficient de cinica, mai adaug ca originalul la care face referire lucrarea lui Ciprian Muresan facea la rindul lui referire la o asertiune a lui Lyotard care incearca sa ilustreze ocurenta sublimului in arta prin imaginea unui pilot in momentul decolarii, in momentul de no return...
CRISTI POG?CEAN a proiectat o animatie [Video-cross], o imagine avansind prin spatiul cosmic intr-un contur de cruce. Halucinanta, lucrarea putea fi privita in expozitie dupa principiul imaginilor duble (din brosurile neoprotestante sau de pe autocolantele cu Pokemon din gumele de mestecat) in care o singura imagine permite de fapt citirea a doua imagini.
Puteai, pe de o parte, sa vezi imaginea grandioasa ? de tip generic Star Trek ? a Cosmosului fara sfirsit ? decupata in forma de cruce din zidul Protokoll-ului. Sau puteai sa vezi o cruce masiva si impunatoare care inchidea in ea imensitatea Spatiului.
Cele doua chei sint echivalentul a doua tipuri de relationare a religiei cu realitatea (realitatea descrisa de rationalismul stiintific de azi, evident). Modul in care Cristi Pogacean a suprapus cele doua coduri e voit ambiguu, intr-o ecuatie in care o analiza comparativa este imposibila, iar interdependenta celor doua este constitutiva.
Cosmosul (care in imaginea lui Star Trek / Voyager nu poate fi altceva decit imaginea unui Univers desacralizat, cunoscut prin intermediul instrumentelor stiintei) e in acelasi timp limitat de forma crucii, dar si determinat. Raportul este suficient de ambiguu si daca e analizat din perspectiva crucii. Aceasta domina, dar este in acelasi timp materializata de imaginea Spatiului.
ISTV?N L?SZL? suprapune fata lui Ceausescu unui portret al lui Elvis cu ghitara. Juxtapunerea celor doua personaje poate sa puna privitorul obisnuit in fata unei dileme.
Ce anume e mai sinistru in acea alaturare: un pop-king adulat in mod voluntar de milioane de cetateni ai lumii libere dupa modelul veneratiei impuse milioanelor de cetateni ai imperiilor raului fata de eternii lor conducatori sau imaginea unui dictator umanizat in mod pervers cu o ghitara si cu un bust dezgolit si sexy, un tiran simpatic, poate doar usor ridicol, dintr-o tara comunist-tropicala, asa cum sint receptati in media globala dictatorii tarilor neinteresante in momentul respectiv?

Proiectul Arta pentru Mase era doar documentat in expozitie. El a constat din asumarea numelui Supernova ca pe un brand, atasarea acestui brand unor produse de larg consum si, in final, impunerea acelor produse pe piata, intr-un circuit economic real. In expozitie era improvizat un stand de prezentare a unui produs, Supernova Cola, o bautura racoritoare care are ca nisa de piata consumatorii cu venituri mici si medii, din zona rurala. Semnificatia acestui gest poate fi identificata in asumarea unei echivalente intre un proces artistic (in schema artist-context-gest-consumator) si un circuit economic (in schema agent economic-piata-produs-consumator). Aceasta echivalenta e rezultatul lecturii ambelor sisteme prin prisma functiei de comunicare pe care acestea o poseda. Acest instrument de comunicare (elementul simbolic, prezent in orice gest artistic) este, intr-un sistem economic, brandul, vehiculul functional al oricarei relatii comerciale, cel care prin componenta simbolica pe care o atribuie unui produs il identifica si il semnifica pentru consumatorul care isi modeleaza optiunea in functie de el. Daca functia estetica in cadrul unui gest artistic contemporan poate fi atribuita acelui element simbolic purtator de mesaj, atunci o functie estetica similara poate fi atribuita brandului in cadrul unui circuit economic. Proiectul se afla in desfasurare, dupa o logica specifica atit unui proiect artistic in progress, cit si unui agent economic aflat in expansiune.
La sfirsitul expozitiei se poate spune ca acele imagini carora li se pot gasi suficiente motive pentru a fi serializate ? atit ca branduri, cit si ca niste clisee vizuale cu diverse semnificatii si functii ? contin destule informatii despre contextul in care functioneaza pentru a putea fi reciclate, combinate, alterate, juxtapuse pentru stoarcerea respectivelor date contextuale.

COSMIN COSTINAS este student la istoria artei, in cadrul Facultatii de Istorie si Filosofie a UBB Cluj.