Lamurire

Clement Greenberg (1909?1994) a fost poate cel mai proeminent critic de arta american din secolul XX si, cu siguranta, o voce foarte importanta pe plan international in discutia despre arta moderna si contemporana. Urmarind evolutia artei in secolele al XIX-lea si al XX-lea, Greenberg si-a dezvoltat o privire teoretica asupra modernului ? conceput de el ca ?modernism? ?, aceasta fiindu-i nu doar un veritabil post de observatie, situat realmente in ?linia-ntii?, asupra desfasurarilor din arta americana (si nu numai) de dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial, dar ajungind si sa devina o piatra de hotar (dupa unii de temelie chiar) in cimpul teoriilor despre modernitatea artistica si avangarda.
Grupajul pe care-l infatisam aici urmareste ? desigur, dupa o linie punctata ? traseul parcurs de notiunea de modernism in scrierile lui Greenberg, si inainte de toate chiar nasterea ideii lui a modernismului (nu doar a aceluia artistic, ci si a celui cultural-social in genere: ca fundal indispensabil pe care se detaseaza primul, abia asa putind fi el sesizat si definit cu toata acuratetea cuvenita). Alegerea prima a textelor si genericul grupajului ii apartin unuia dintre fidelii lui Greenberg, pictorul si publicistul canadian Terry Fenton (legat de marele critic printr-o prietenie intelectuala de trei decenii), care, din unghiul de vedere al interesului lor tematic principal, le face scurte caracterizari si, de asemenea, indica explicit unele pasarele intre texte. Iata fisele lui Terry Fenton (pe care le transcriem cu minime adaptari):
?Avangarda si kitsch (1939). Este primul eseu de impact al lui Greenberg, scris in 1939 pentru Partisan Review, pe cind avea 29 de ani si intr-o vreme cind se interesa mai mult de literatura decit de pictura. Ulterior, el a ajuns sa respinga o buna parte din ideile sustinute in acesta ? mai ales definitia kitschului, pe care mai tirziu a considerat-o prost chibzuita (asa cum si e, intr-adevar). Greenberg va identifica mai tirziu amenintarea la adresa marii arte ca venind dinspre gustul mediu [middlebrow taste], care oricum se asociaza mult mai indeaproape cu cel academist decit a facut-o sau a putut-o face kitschul vreodata. Eseul respira un aer si o siguranta de sine proprii marxismului anilor ?30, cu presupozitii caracteristice, precum aceea ca numai socialismul ar putea ridica gustul maselor. Dar din toate aceste ratiuni, el jaloneaza un teritoriu nou. Desi avangarda era un fapt acceptat in anii ?30, Greenberg a fost cel dintii care sa-i determine contextul social si istoric si importanta culturala. Eseul poarta in sine, totodata, germenii conceptului greenbergian al modernismului. In pofida greselilor si, pe alocuri, a prozei lui furtunoase, textul ramine ca unul din cele mai importante documente teoretice ale culturii secolului al XX-lea.
Pictura modernista (1960). Primul eseu al lui Greenberg despre modernism, lamurind multe din ideile ramase implicite in ?Avangarda si kitsch?, eseul sau deschizator de orizonturi scris cu doua decenii in urma. Desi, ulterior, el a ajuns sa-l respinga [si pe acesta], cel de-al doilea alineat al textului oferea poate cea mai eleganta definitie a modernismului din cite exista: ?... utilizarea metodelor caracteristice unei discipline pentru a critica disciplina insasi, nu spre a o ruina, ci pentru ancorarea ei mai ferma in aria competentei sale?.
Eseul acesta e remarcabil prin observatiile lui luminoase (si in buna masura ramase nedezvoltate) despre natura si istoria imaginilor, pe linga ca el ne restituie perceptia matura a lui Greenberg in privinta caracterului si importantei avangardei. Daca teoria cuprinsa in el are o slabiciune, aceasta ar rezida in centralitatea acordata artei picturale, ce pare a se potrivi ca o manusa modernismului. Este de discutat cit de mult e ea generalizabila la mijloacele de exprimare ale celorlalte arte, spre a nu mai pomeni si alte discipline. Post-scriptumul lui Greenberg din 1978 ramine important.
Atitudini avangardiste (1968). Acest eseu face pandant cu aclamatul ?Avangarda si kitsch? din 1939, aducindu-i si unele corectii. Greenberg expune aici ceea ce a ajuns sa fie privit mai apoi ca o aparare sau o justificare a pozitiei sale supuse intre timp atacurilor. De fapt, intuitia lui despre singularitatea naturii artei este departe de a fi una noua ori [simplu] defensiva; ea provine inca din vremea anilor sai de inceput (asa cum o atesta si Harold Letters, de curind publicate [corespondenta de tinerete, editata de Janice Van Horne, n. red.]). Asa cum da de inteles deja si titlul, pentru Greenberg avangardismul este o atitudine, cu siguranta nu un stil, si a fost important in masura in care acesta a fost una din fortele motrice din cadrul modernismului. Dar el are totodata si sentimentul disolutiei sale, cu toate implicatiile acestui fapt pentru cultura inalta ? daca toata lumea se afla in fata [out front], atunci cine ramine sa treneze in urma? Daca nu exista nivelul pretentiosului [high], este atunci totul la un nivel mediocru?
Cu toate ca textul a fost pronuntat ca o prelegere publica la universitate, el face semn catre separarea lui Greenberg de lumea universitara, infestata deja dupa anii ?60 de atitudini avangardiste, asa cum, in fond, s-au petrecut lucrurile si in cultura de masa. Ramine intrebarea ? desi, fara indoiala, e una fara rost: sa fie oare atitudinile savante si cele larg impartasite [popular] din zilele noastre intr-adevar ?avan-? sau caracterul lor de ?linia-ntii? [avantness] e pur si simplu poza?
Modern si postmodern (1979). Ultimul eseu al lui Greenberg despre modernism. Aici el isi revoca definitia ?eleganta? trasata in eseul din 1960 si adauga convingerea ca modernismul constituie un fel de operatie de pastrare impotriva nivelarii si a tendintelor spre relaxare ale gustului mediu. Prin asta el aduce aminte (daca memoria e buna la ceva) de o remarca a lui Samuel Johnson conform careia rolul criticii este acela de a cauta sa mentina etaloanele de calitate impotriva tendintei lor necontenite de a se deteriora?.

Faptul ca, in intentia noastra de a publica pentru prima oara in rom?na, si intr-o revista ca a noastra, citeva texte esentiale pentru familiarizarea direct ?de la sursa? cu demersul critic si reflexiv al lui Greenberg, am optat, in cele din urma, pentru ?reproducerea? ca atare a grupajului alcatuit de Terry Fenton, grupaj cuprinzindu-le tocmai pe-acestea patru, nu e deloc intimplator si nici n-a fost rezultatul unei operatii de preluare pur mecanice. Daca s-ar putea zice ca, in ce-o priveste strict, ca motivatie sau finalitati marturisind, la limita, despre intentiile si interesele autorului ei, existenta prealabila in spatiul public a acestei selectii (eventuala ei necesitate launtrica, reprezentativitatea ei pentru gindirea lui Greenberg etc.) putea ramine o contingenta, in schimb ? tocmai pentru o revista ?de arta? ca Idea ? chestiunea ?reproducerii? (de fapt, a insesi prezentarii), in coordonatele propriului ei spatiu de reprezentare (in toate sensurile, inclusiv cel autoreflexiv), a ceea ce este intr-adevar de vazut sau de aratat, ostensiv si discursiv, in privinta artei, nu mai e deloc asa. Cu atit mai mult atunci cind, dupa parcurgerea acestor texte, cititorul insusi se va putea convinge si el in ce masura ele impreuna, toate patru, arata intr-adevar lamuritor ceea ce a avut Greenberg de aratat despre arta: despre arta in genere si despre arta modernista in special. Despre aceasta din urma ca atare, in ?adevarul? ori e-videnta ei interna, prin care ea, mai mult decit a fi un ?stil istoric?, ajunge sa expuna conditia si exigenta artei dintotdeauna. Si, totodata, sa expuna nu atit insertia ei in social, cit, mai ales, prezenta in ea a societatii.

Nu in ultimul rind, tinem sa multumim aici doamnei Janice Van Horne, vaduva lui Clement Greenberg, pentru amabilitatea cu care ne-a acordat drepturile pentru traducerea in rom?na a textelor. Ii multumim de asemenea lui Terry Fenton pentru acceptul cordial de a prelua aceasta selectie de texte greenbergiene si, implicit, de a-i utiliza conceptul care le leaga intre ele.
Prezentam in incheiere, pentru orientarea cititorului, si o lista a volumelor adunind textele semnate de Clement Greenberg.

M?r?, New York, Quadrangle Press, 1948.
Hofmann, Paris, Georges Fall, 1961.
Henri Matisse (1869? ), New York, Abrams, Pocket Library of Great Art, 1953.
Art and culture: critical essays, Boston, Beacon Press, 1961.
The Collected Essays and Criticism, John O?Brian (ed.), Chicago, University of Chicago Press, 1986 si 1993.
Vol. 1, Perceptions and Judgements, 1939?1945
Vol. 2, Arrogant Purpose, 1945?1949
Vol. 3, Affirmations and Refusals, 1950?1956
Vol. 4, Modernism with a Vengeance, 1957?1969
The Harold Letters, 1928?1943. The Making of an American Intellectual, Janice Van Horne (ed.), Washington, D.C., Counterpoint, 2000.
Homemade Esthetics, New York, Oxford University Press, 1999.
Clement Greenberg, Late Writings, Robert C. Morgan (ed.), Minneapolis, Minnesota University Press, 2003.