Note asupra simbolismului acvatic image #0

Eliade, Mircea, Note asupra simbolismului acvatic. 2002 IDEA Design & Print Editură, Cluj
ISBN: 973-85541-3-6
format: 14x23 cm
50 pagini

În afara colecţiilor

Stoc: Nu este disponibil

Eliade, Mircea

Note asupra simbolismului acvatic
2002

traducere: Lucia Zaharescu

Ediţie anastatică a manuscrisului lui Mircea Eliade îngrijită de Georg Lecca şi realizată în colaborare cu Fundaţia Triade.
„Proiectele pe care le făceam atunci, în toamna 1937, erau grandioase, dar nu mi se păreau irealizabile. Îmi propuneam să termin La Mandragore într-un an, ca să pot începe după aceea o carte teoretică asupra structurii miturilor şi a simbolului. Ţinusem în ultimii ani cursuri asupra acestor probleme. În toamna lui 1937 anunţasem un curs special despre simbolismul religios, în care aveam să cercetez îndeosebi simbolismul acvatic şi al Arborelui Cosmic. Esenţialul prelegerilor va apărea mai târziu în volumul II din Zalmoxis şi in Traité. Asemenea probleme pasionaseră un mic grup de studenţi, pe care-i cunoscusem mai bine la seminarele despre De docta ignoratia şi cartea a X-a din Metafizica lui Aristot. Le anunţasem pentru anul următor, 1938-1939, un curs asupra mitului. Dar n-am mai apucat sa-l ţin. [...]
Tot atunci am dat la tipar volumul al II-lea din Zalmoxis, cu acel faimos studiu al lui A.C. Coomaraswamy, cuprinzînd şi un articol de-al meu despre simbolismul acvatic, reluat în Images et Symboles.” Mircea Eliade, Memorii



În vreme ce tîlcurile Apei şi ale simbolismului acvatic sunt solidare cu înţelesurile Genezei, Pietrele sunt mesaje ale Cerului. Ele vin de Sus, sub forma meteoriţilor, şi, în consecinţă, au tăria cerurilor. De altfel, chiar expresia „tăria cerurilor” arată că bolta era închipuită ca fiind de piatră. Toate spaţiile religioase ale lumii, toate formele vieţii spirituale valorizează piatra într-un mod aparte. Adorate şi încărcate de puteri aparte, pietrele semnifică, au retorica lor – deloc... lapidară! – pe diverse paliere de semnificaţii. Daca menhirele sunt semne ale prezenţei divine ori ale unei energii cosmice, în stelele funerare piatra are atributele eternităţii. Sau, în tradiţia ebraica, piatra înseamnă Casa Domnului. Fiindcă piatra, Beit-el, pe care Iacov îşi culcă fruntea, în visul lui se face scara ce atinge Cerul de unde Domnul îi străvede măreţia neamului. Dacă pentru creştin, Piatra Fundamentală este chiar Petru pe care s-a zidit Biserica lui Hristos pe pămînt, musulmanul are a lui Kaaba. Emblemă a existenţei ingenue, piatra brută, pentru masoni se cere fasonată, adică trecută prin desăvîrşirea treptelor iniţierii. Topos al căutării spirituale, Potirul Sfântului Graal a fost sculptat – conform legendelor celtice – din smaraldul căzut de pe fruntea lui Lucifer, lapis exillis, piatra exilata. Litosfera nu este deci doar spaţiul fizic, cel pietruit de stelele fixe, ci mai ales spaţiul subtil al semnificaţiilor profunde.
Marcel Tolcea


În afara colecţiilor