Zece, douăzeci, treizeci, patruzeci image #0

Antje, Ehmann (ed.), Babias, Marius (ed.), Zece, douăzeci, treizeci, patruzeci. Fragment al unei autobiografii IDEA Design & Print Editură, Cluj
ISBN: 978-606-8265-73-5
format: 16 x 23 cm
212 pagini

Colecţia Public

Stoc: In stoc

Livrare: 48-72 ore

Pret redus: 28.00 Lei

Pret: 35.00 Lei
Antje, Ehmann (ed.), Babias, Marius (ed.)

Zece, douăzeci, treizeci, patruzeci
Fragment al unei autobiografii

traducere: Christian Ferencz-Flatz

Întrucât propria moarte nu poate fi oricum niciodată povestită, autobiografia rămâne, riguros vorbind, un gen mereu fragmentar. De ce anume alege atunci un autor forma autobiografiei? Și cât de importantă este întrebarea dacă el reușește sau nu s-o încheie? Cel care își scrie autobiografia vrea să lase în urmă o mărturie, să redea constituția identității sale pe calea amintirii și să se creeze astfel pe sine însuși ca subiect prin actul scriiturii.
Dezbaterile dedicate morții autorului (Roland Barthes) și revenirii sale (Michel Foucault) au format orizontul intelectual al unei întregi generații. Poststructuraliștii au postulat un model de teorie ce privea limbajul drept element structural al imaginilor, considerând că până și inconștientul însuși este structurat precum un limbaj. Pentru Barthes, scriitura reprezenta spațiul în care subiectul ca autor dispare. Textul eliberat de autor degajă semnificații multiple, motiv pentru care ar trebui abandonată idea de a descifra un sens prestabilit de autor. Dimpotrivă, potrivit lui Barthes, tot ceea ce există este cititorul, care constituie unitatea textului prin actul lecturii. „Nașterea cititorului se plătește prin moartea autorului”, scria el. Poate că autobiografia rămasă fragmentară a lui Farocki ar trebui abordată, la rândul ei, din această perspectivă, a cititorului, care își constituie unitatea textului prin chiar actul lecturii, nu neasemenea procedeului filmic al decupării și montării imaginilor. Marius Babias

HARUN FAROCKI (1944-2014) a studiat între 1966-1968 la Academia Germană de Film și Televiziune din Berlin (Deutsche Film- und Fernsehakademie in Berlin, DFFB). Începând din 1966, realizează peste 100 de producții pentru televiziune, cinematograf și radio (emisiuni TV pentru copii, documentare, filme-eseu, piese radiofonice), iar din 1955 și instalații pentru spații expoziționale. Filmele și instalațiile video ale lui Farocki au fost prezentate în numeroase expoziții individuale și de grup: printre altele, în 2007, la documenta 12. Din 1964, Farocki a lucrat și ca jurnalist, scriind printre altele, pentru revista Filmkritik, din a cărei redacție a făcut parte între 1974 și 1983. De la începutul anilor ’70, Farocki a lucrat și în mediul universitar: printre altele, în anii 1978-1982 și 1986-1993 la DFFB; între 1993 și 1999 a fost visiting professor la University of California din Berkeley; de asemenea, a predat – din 2004 ca profesor invitat, iar apoi, între 2006 și 2011, ca profesor titular – la Academia de Arte Frumoase din Viena (Akademie der bildenden Künste Wien).


Colecţia Public