Împărtăşirea sensibilului<br> Estetică şi politică image #0

Ranciere, Jacques, Împărtăşirea sensibilului
Estetică şi politică. 2012 IDEA Design & Print Editură, Cluj
ISBN: 978-606-8265-16-2
format: 14 x 23 cm
60 pagini

Colecţia Balkon

Stoc: Nu este disponibil

Ranciere, Jacques

Împărtăşirea sensibilului
Estetică şi politică
2012

traducere: Ciprian Mihali

Numesc împărtăşire a sensibilului acel sistem de evidențe sensibile care fac să se vadă în acelaşi timp existența unui comun şi decupajele care definesc în cadrul său locurile şi părțile respective. O împărtăşire a sensibilului fixează, aşadar, în acelaşi timp un comun împărtăşit şi părți exclusive. Această repartiție a părților şi a locurilor se întemeiază pe o diviziune a spațiilor, a timpurilor şi a formelor de activitate care determină modul însuşi în care un comun se pretează la participare şi în care unii şi alții iau parte la această diviziune. [...]
Împărtăşirea sensibilului face să se vadă cine poate să aibă parte şi să ia parte la comun în funcție de ceea ce face, de timpul şi de spațiul în care această activitate se exercită. A avea cutare sau cutare „ocupație” defineşte astfel competențe sau incompetențe pentru comun, defineşte faptul de a fi sau nu vizibil într-un spațiu comun, înzestrat cu o vorbire comună etc. Prin urmare, la baza politicii există o „estetică” ce […] trebuie înțeleasă în sensul unei surprinderi perverse a politicii printr-o voință de artă, prin gîndirea unui popor ca operă de artă. [...] Un decupaj al timpurilor şi spațiilor, al vizibilului şi invizibilului, al vorbirii şi al zgomotului defineşte deopotrivă locul şi miza politicii ca experiență. Politica se referă la ceea ce se vede şi la ceea ce se poate spune despre ceea ce se vede, la cei care au competența pentru a vedea şi calitatea pentru a spune, la proprietățile spațiilor şi posibilitățile timpului. Jacques Rancière

Jacques Rancière s-a născut la Alger în 1940 și și-a făcut studiile la Paris, la Școala Normală Superioară, unde, alături de L. Althusser și E. Balibar, a fost coautor al cărții Lire le Capital [Citind Capitalul]. Angajamentul althusserian de la 25 de ani nu l-a împiedicat, după 1968, s-o ia pe căile care duc la propria operă, la interferența și distribuția intereselor sale între filosofia politică, chestiunile de estetică, teoria literaturii sau a filmului, pedagogia emancipării, o operă a cărei importanță e azi tot mai recunoscută. Între 1968 și 2000 a predat la Universitatea din Paris VIII (St. Denis), unde este în prezent profesor emerit de estetică și filosofie politică. A fost de asemenea profesor invitat la mai multe universități americane și a colaborat cu diverse instituții artistice din Franța și din lume. A publicat, între altele: La mésentente [Dezacordul] (1995), Aux bords du politique [La țărmurile politicului] (1998), La haine de la démocratie [Ura împotriva democrației] (2005), dar și La nuit des prolétaires [Noaptea proletarilor] (1981, 1997), Le philosophe et ses pauvres [Filosoful și săracii săi] (1983), Le Maitre ignorant [Învățătorul neștiutor] (1987), Les noms de l’histoire [Numele istoriei] (1992) (teorie politică, democrație și epistemologia emancipării); Le partage du sensible [Împărtăşirea sensibilului] (2000), L’inconscient esthétique [Inconștientul estetic] (2001), Le destin des images [Destinul imaginilor] (2003), Malaise dans l’esthétique [Nepriință în estetică] (2004) (teorie estetică); La parole muette [Cuvîntul mut] (1998), Politique de la littérature [Politica literaturii] (2007) (chestiuni ale literaturii). Între 1975 și 1983 a animat revista Les Révoltes logiques, activitate cuprinsă mai apoi în Les scènes du peuple [Scene ale poporului] (2003).


Colecţia Balkon