Realismul socialist cu fața spre trecut. Instituții si artiști în România: 1944-1953 image #0

Cărăbaş, Irina, Realismul socialist cu fața spre trecut. Instituții si artiști în România: 1944-1953. 2017 IDEA Design & Print Editură, Cluj
ISBN: 978-606-8265-50-6
format: 14 x 23 cm
304 pagini

Colecţia Balkon

Stoc: In stoc

Livrare: 48-72 ore

Pret: 40.00 Lei

Cărăbaş, Irina

Realismul socialist cu fața spre trecut. Instituții si artiști în România: 1944-1953
2017

Temporalitatea realismului socialist presupunea o tensiune între viitorul în care se va realiza pe deplin odată cu societatea comunistă şi trecutul în care îşi găsea modelele. Translarea lui din URSS în ţările subordonate a extins tradiţiile şi genealogiile lui. Tocmai această grefare pe o reconfigurată istorie a artei locale l-a făcut adaptabil unor contexte atît de diferite şi a conferit producţiei artistice realist socialiste din fiecare ţară trăsături distincte. Este, de altfel, unul dintre motivele pentru care realismul socialist nu poate fi discutat în termeni stilistici, lipsind caracterele unitare nu numai de la ţară la ţară, ci şi în interiorul fiecăreia dintre ele şi de la o etapă temporală la alta.

Pe parcursul întregii cărţi, artistul nu este văzut ca un recipient pasiv al unor norme străine (sovietice, politice, propagandistice) cărora el trebuie să li se supună şi care îi distrug creativitatea şi personalitatea. Aşa cum cîmpul artistic în ansamblu apare ca un teren al negocierilor între modele, reguli, decizii politice şi practica artistică şi instituţională, la fel şi artiştii sunt consideraţi producători sau măcar coparticipanţi la luarea şi aplicarea deciziilor. Artistul realist-socialist nu era lipsit de putere, ci capabil să se adapteze, să cîştige poziţii în sistemul instituţional şi să-şi negocieze producţia artistică. Irina Cărăbaş

Irina Cărăbaş este istoric de artă şi predă la Departamentul de Istoria şi Teoria Artei al Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti. Interesele ei pentru modernitatea din România au evoluat în diverse configuraţii în texte, proiecte de cercetare şi cursuri cuprinzînd probleme şi domenii ca: relaţia dintre artă şi politică, realismul socialist, avangarda istorică, arte decorative/design, cultura vizuală a socialismului. În ultimii ani a avut mai multe granturi de cercetare şi predare din partea Fundaţiei Erste, Getty-Colegiul Noua Europă, Academiei Române, Zentralinstitut für Kunstgeschichte München. În teza de doctorat susţinută în 2011 s-a ocupat de revista de avangardă Integral şi de receptarea constructivismului în România. Între studiile publicate despre avangarda românească, constructivism, reviste de avangardă, arte decorative şi realism socialist se numără: (DIS)CONTINUITĂŢI. Fragmente de modernitate românească în prima jumătate a secolului 20 (împreună cu Carmen Popescu şi Ruxandra Demetrescu, Bucureşti, 2010); “Literary Representations of Brancusi’s Studio” (Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, 2012); “To Germany and Back Again: The Romanian Avant-Garde and its Forrunners” (Centropa, sept. 2012); “Jules Perahim ilustrator. Grafică şi angajament politic în anii 1950” (Caietele avangardei, 3, 2014); “November 1948: a Written Test on Socialist Realism: (DICE, 12/1, 2015); “Avangarda românească în viaţa de dincolo – M. H. Maxy pictor comunist” (Arta în România între anii 1945-2000. O analiză din perspectiva prezentului, Bucureşti, New Europe College-UNArte-MNAC, 2016). A coeditat numărul special dedicat futurismului din Studii şi cercetări din istoria artei (2009), precum şi cărţile Di suo’ maniera e di suo’ aria. Eseuri în onoarea Ancăi Oroveanu (Bucureşti, 2012) şi After Brancusi (Bucureşti, 2014).


Colecţia Balkon