Home Despre noi Contact Contul meu Cos (0)
Creeaza cont

sau Logeaza-te

E-mail:

Parola:

Recuperare parola
Autori Colecţia Balkon Colecţia Panopticon Colecţia Public Colecţia Refractii Colecţia Pluritopic În afara colecţiilor Reviste şi abonamente Colecţia (Expoziţii) Colectia Heteropedagogii Colecţia Clasicii Marxismului Colecția Praxis English books Toate cartile
Revista
IDEA #57, 2021

...
Ura împotriva democrației image #0

Ranciere, Jacques, Ura împotriva democrației. 2012 IDEA Design & Print Editură, Cluj
ISBN: 978-606-8265-15-5
format: 14 x 23 cm
80 pagini

Colecţia Panopticon

Stoc: Nu este disponibil

Ranciere, Jacques

Ura împotriva democrației
2012

traducere: Bogdan Ghiu

Democrația nu este nici un tip de constituție, nici o formă de societate. Puterea poporului nu este aceea a populației reunite, a majorității ei ori a claselor muncitoare. Este pur şi simplu puterea celor care nu au titluri nici de a guverna, nici de a fi guvernați. [...] Scandalul democrației, şi al tragerii la sorți care îi constituie esența, îl constituie revelația faptului că acest titlu nu poate fi decît absența oricărui titlu, că guvernarea societăților nu poate să se întemeieze, în ultimă instanță, decît pe propria ei contingență. [...] Dar dacă puterea celor vîrstnici trebuie să fie mai mult decît o gerontocrație, puterea celor bogați, mai mult decît o plutocrație, dacă cei neştiutori trebuie să înțeleagă că trebuie să se supună ordinelor celor învățați, puterea lor trebuie să se sprijine pe un titlu în plus, puterea celor care nu au nicio proprietate care să-i predispună în mai mare măsură să guverneze decît să fie guvernați. Trebuie să devină o putere politică. Iar o putere politică înseamnă, în ultimă instanță, puterea celor care nu au niciun motiv natural de a guverna asupra celor care nu au niciun motiv natural de a fi guvernați. Puterea celor mai buni nu poate fi, în definitiv, legitimată decît de puterea celor egali. Jacques Rancière

Jacques Rancière s-a născut la Alger în 1940 și și-a făcut studiile la Paris, la Școala Normală Superioară, unde, alături de L. Althusser și E. Balibar, a fost coautor al cărții Lire le Capital [Citind Capitalul]. Angajamentul althusserian de la 25 de ani nu l-a împiedicat, după 1968, s-o ia pe căile care duc la propria operă, la interferența și distribuția intereselor sale între filosofia politică, chestiunile de estetică, teoria literaturii sau a filmului, pedagogia emancipării, o operă a cărei importanță e azi tot mai recunoscută. Între 1968 și 2000 a predat la Universitatea din Paris VIII (St. Denis), unde este în prezent profesor emerit de estetică și filosofie politică. A fost de asemenea profesor invitat la mai multe universități americane și a colaborat cu diverse instituții artistice din Franța și din lume. A publicat, între altele: La mésentente [Dezacordul] (1995), Aux bords du politique [La țărmurile politicului] (1998), La haine de la démocratie [Ura împotriva democrației] (2005), dar și La nuit des prolétaires [Noaptea proletarilor] (1981, 1997), Le philosophe et ses pauvres [Filosoful și săracii săi] (1983), Le Maitre ignorant [Învățătorul neștiutor] (1987), Les noms de l’histoire [Numele istoriei] (1992) (teorie politică, democrație și epistemologia emancipării); Le partage du sensible [Împărtăşirea sensibilului] (2000), L’inconscient esthétique [Inconștientul estetic] (2001), Le destin des images [Destinul imaginilor] (2003), Malaise dans l’esthétique [Nepriință în estetică] (2004) (teorie estetică); La parole muette [Cuvîntul mut] (1998), Politique de la littérature [Politica literaturii] (2007) (chestiuni ale literaturii). Între 1975 și 1983 a animat revista Les Révoltes logiques, activitate cuprinsă mai apoi în Les scènes du peuple [Scene ale poporului] (2003).

Colecţia Panopticon